Rețeta lui Mircea Groza: Rețetă arhaică pentru preparat o găină

Rețeta de azi de la Medium Rare vine de de la Mircea Groza, specialist în bucătăria românească arhaică.

“Taie găina în dărăburi, nu mari da nici tare mânânțele! Punie on ptic de oloi înt-on laboș, cârcălești o țâră carnea, o mai întorci…mai punie o doauă cepe tăiete-n tri-patru,… patru-cinci cățăi die ai,… doauă poprici dulci, galbinie o roșii, die acarcare, sloboz on ptic die apă, poț punie niște frunză die petrinjei. Punie fideul pă laboș, da ‘nainte punie ș-on ptic die sare. Lasă focu cătingan că nu-i grabă și găina trebe bine hiartă. În estimp coată cinci-șasă hire de ceapă verde și taie-le mânânțăl-mânânțăl.

Tăt amu hierbe doi pumni die gârtene. Dacă n-ai, îț dau io și-i vini odată să te-nvăț să le faci…da s-aduci o spată ș-on fus…Nu-i musai să pui gârtene, poț pune și razalăi ori goață. Noa, când carnea-i gata o scoț din laboș, strecori zama ceie și zdrobdești binie-binie ceapa și popricile.

Amu laboșu-i ca nou, mai pui on ptic die oloi și pui ceapa verde, da amesteci una-ntruna…așe pă marjinea ploaptănului, mai pui o lingură de fărină și tri jejite die poprică dulce, da tăt acole pă marjinea fiteului, tăt amesteci, doamne feri s-o arz că n-ai făcut mnimnică! Amu-i musai să torni o finjie die apă rece, da tăt amesteci să nu să facă bruji și apa n-o pui tătă odată…așe…duci laboșu mai cătă foc, îi vede că să îngroașă topala, da n-o lași… tăt o tomnești cu zupa pă care o-ai strecurat, da asta-i caldă și nu lasă să să îngroașe tare topala. Îi vide, când hierbe mai bine repede pui o patru-cinci cățăi die ai zdrobdiț binie, mai lași să hiarbă cătingan, cătingan. Gârtenele-s hierte, nu le lași să să zdrobdească, să le sâmțăști între dinț…așe…le strecori…da apa-n care o hiert n-o țâpti că, dacă-i pre groasă topala o mai poț tomni.

Punie gârtenele-n topală, amestecă fain-frumos, coată die sare și die thiper…la thiper nu tie șăinăli c-amu ieste bugăt nu ca pă vremea me…noa, gata, traje laboșu de-oparte, lasă topala să să stâmpere on ptic…io felelesc că ț-a plăce, bată-tie biniele!. Die ai, o poț mânca cu crastaveț moraț, o cu curethi morat, o numa cu moare…da mnie-mi place cu poprici umplute cu curethi…”

Dacă nu găsim un limbaj modern cu care să descriem în farfurii bucătăria românească moștenită cu toate ale sale, o vom pierde în scurt timp, și-ar fi păcat.