De ce este atât de greu să fii începător?

Să începi ceva nou pare o idee atractivă până în momentul în care chiar trebuie să ne mobilizăm și să facem primul pas inconfortabil și deseori chiar stresant. Fie că este vorba despre un instrument muzical, un hobby, un sport, un subiect de studiu sau o slujbă, începutul vine aproape întotdeauna cu greșeli și momente de confuzie și frustrare.

Aceste momente dificile sunt și mai greu de suportat în perioada în care trăim, văzând pe rețelele sociale oameni care par să aibă rezultate perfecte la hobby-urile pe care noi încă nu le înțelegem, cariere perfecte, sau note perfecte la facultate. Devine ușor să uităm că fiecare dintre ei a fost, la un moment dat, începător, iar comparația începutului nostru cu rezultatul altcuiva este, de cele mai multe ori, una descurajantă și incorectă.

De ce ne deranjează așa mult să nu ne pricepem la ceva?

În psihologie, competența este una dintre cele trei nevoi psihologice descrise de Teoria Autodeterminării, alături de autonomie și conectare socială. Când începem ceva nou, exact această senzație de competență lipsește, deoarece în mod natural nu putem să ne descurcăm perfect la orice activitate abia începută: greșim, ne mișcăm lent și avem nevoie de ajutor.

În acest caz, perspectiva asupra lipsei naturale de experiență într-un domeniu nou depinde de ce fel de mentalitate avem. Atunci când conștientizăm că abilitățile sunt ceva ce necesită timp și consistență, atunci poate greutatea de a fi începător poate fi primită cu brațele deschise. Însă, dacă avem o mentalitate mai rigidă, fiecare greșeală poate să pară o dovadă că nu ne pricepem.

Începătorii nu văd progresul în timp real

Un alt lucru care poate deveni frustrant este că progresul nu este de obicei vizibil de la o zi la alta: când învățăm, de exemplu, un hobby precum desenul sau o limbă străină, este posibil să repetăm aceeași activitate săptămâni întregi fără să simțim că am avansat. Psihologia învățării arată însă că dezvoltarea unei abilități este graduală, iar feedback-ul și consistența sunt esențiale. Uneori, progresul devine evident abia atunci când comparăm ceea ce facem acum cu ceea ce făceam acum câteva luni, la începutul drumului. Tocmai de aceea, perioada de început poate fi înșelătoare: simțind faptul că nu devine din ce în ce mai ușor (poate uneori devine chiar mai greu cu cât mai mult avansăm), putem avea impresia greșită că nu ne pricepem sau că trebuie să ne dăm bătuți.

Pentru că este atât de greu, poate că a fi începător este partea cea mai importantă

Ne-am obișnuit să apreciem artiști, academicieni, sportivi și profesioniști pentru cât de buni sunt la ceva, însă uităm să apreciem cât de greu este să faci primul pas, să persiști într-un domeniu care poate, la început, să fie nu numai lipsit de familiaritate ci și inconfortabil, descurajator și înfricoșător.

A fi începător înseamnă, mai mult decât orice, să accepți că vei fi stângaci, că vei face greșeli și că vei îndura multe momente dificile în procesul de învățare. Acest lucru poate deveni mult mai greu de acceptat mai ales pentru adulți, deoarece copiii sunt obișnuiți să învețe lucruri noi fără să se întrebe despre productivitatea sau rapiditatea cu care se descurcă. Însă, odată ce ne dăm seama că nu trebuie să fim buni la ceva, ci doar să fim dispuși să învățăm, procesul de familiarizare cu domeniul devine unul frumos, plin de curiozitate și momente de bucurie când ne uităm în urmă și realizăm cât am crescut.

Autor: Ștefania Marta Irimia