Personalitatea: constantă sau schimbătoare?
Uitându-ne la poze sau mesaje vechi, putem avea impresia că ne-am schimbat atât de mult, încât persoana din spatele acestor amintiri este una complet diferită față de noi. Poate eram mai timizi, mai impulsivi, sau pur și simplu interesați de lucruri complet diferite. În acel moment, apare întrebarea: personalitatea noastră rămâne constantă, sau se schimbă cu trecerea timpului? Din punct de vedere psihologic, răspunsul cade undeva la mijloc: anumite trăsături ale noastre rămân stabile în timp, dar asta nu înseamnă că rămânem înghețați într-o singură etapă a personalității toată viața noastră.
Trăsăturile care tind să fie stabile
Unul dintre cele mai cunoscute modele din psihologie este Big Five, care descrie personalitatea în cinci dimensiuni: extraversiune, agreabilitate, conștiinciozitate, neuroticism și deschiderea către experiențe noi. Un studiu longitudinal realizat de Rantanen și colegii săi a urmărit adulți timp de nouă ani și a găsit o stabilitate moderată, iar uneori chiar ridicată a trăsăturilor Big Five. De exemplu, oamenii care aveau, la începutul studiului, niveluri ridicate de extraversiune și-au păstrat acest nivel de-a lungul anilor. Mai mult, stabilitatea în aceste trăsături a fost observată, de către o meta-analiză a 152 de studii longitudinale, că devine din ce în ce mai mare cu vârsta.
Totuși, această stabilitate este măsurată din punctul de vedere al poziției relative față de alte persoane. De exemplu, dacă dintre două persoane Ana este foarte extrovertită iar Maria este mai timidă, chiar și dacă în câțiva ani Maria devine mai sociabilă, atâta timp cât Ana încă are un scor mai mare de extraversiune stabilitatea este menținută, nefiind luate în calcul schimbările la nivel individual, ci mai degrabă la nivel comparativ. De aceea, cu toate că aceste studii arată o oarecare stabilitate în aceste trăsături de personalitate, aceasta nu neagă schimbările la nivel individual prin care putem trece.
Forța schimbătoare a timpului
Un studiu realizat de Roberts, Walton și Viechtbauer în 2006 a găsit că personalitatea se modifică, în mod clar, pe parcursul vieții. Trei trăsături care au fost găsite să crească cu vârsta sunt conștiinciozitatea, stabilitatea emoțională și agreabilitatea, cu toate că schimbările tot diferă de la o persoană la alta.
Totuși, schimbările în personalitate nu apar pur și simplu pentru că „îmbătrânim”. Relațiile cu alții, locul de muncă, facultatea, mutarea într-un alt oraș… Toate aceste experiențe pot contribui la modul în care personalitatea noastră evoluează de-a lungul timpului. Un termen folosit pentru aceste perioade este „social investment”: intrăm în noi roluri sociale, iar aceste roluri ne pot încuraja să dezvoltăm anumite comportamente. Un nou loc de muncă poate sili o persoană mai timidă să devină mai sociabilă, iar o persoană dezorganizată poate deveni mult mai ordonată în primul an de facultate. Acest lucru nu înseamnă că personalitatea noastră s-a schimbat peste noapte, ci că anumite trăsături care existau deja s-au modificat pentru a ne adapta experiențelor pe care le trăim.
Personalitatea seamănă mai mult cu un arbore decât cu o statuie
Nu ne schimbăm complet în fiecare etapă a vieții, dar nici nu rămânem exact la fel. Există un „schelet”, un trunchi al personalității care tinde să rămână stabil pentru majoritatea oamenilor, peste care se construiesc experiențe, obiceiuri și noi moduri de a reacționa, asemenea unor crengi acoperite de frunze sau flori. De asemenea, trunchiul care rămâne același în timp ce unele crengi cresc iar altele cad se îngroașă cu timpul.
Autor: Ștefania Marta Irimia
