Florinel are 10 ani. Dacă l-ați vedea pe stradă, ați spune că are 7 sau 8. Chiar și așa, antrenorii de kickboxing spun că e foarte talentat. Până acum, a strâns zeci de medalii spre mândria mamei lui. Alice își dorește cu ardoare ca Florinel și surorile lui să aibă o copilărie mai frumoasă decât a avut ea.
“Pe la 12 ani, puneam sacul în spinare. Aşa era situația. Scoteam la cartofi, puneam varza, udam. Mama nu ne-a scos certificate de naştere. Nici mie, nici unei surori. Ne ţinea la şcoală o lună şi apoi, dacă nu aveam acte, nu ne mai primea. Vedeam copiii la școală şi noi ne duceam la sapă. Plângeam, ne mai dădea şi două nuiele şi ne trimitea la muncă”, mărturiseşte Alice.
Alice s-a căsătorit la 18 ani. Cu primul soț are două fete, Claudia și Bianca. Cea dea doua, practică și ea kickboxing. Pe când avea 23 de ani, Alice a rămas văduvă. Fără niciun sprijin, a muncit cu ziua pe unde a putut.
“Nu puteam să mă angajez, că dacă nu ai o calificare nici nu poţi să te angajezi. Şi le luam pe câmp cu mine. Mama soacra m-a dat afară din casa la 3 zile după ce a murit soţul. Nu avem cu cine să le las. Trebuia să mă duc zi de zi să le dau să mănânce, nu? Le luam cu mine. Le mai puneam la umbră, dar a fost greu. M-am văzut singură, foarte greu”, declară Alice.
După doi ani în care a trăit de pe o zi pe altă, Alice l-a cunoscut pe Teodor. Florinel este copilul lor și pentru a le da celor trei frați o șansă în viață, fac orice sacrificiu pentru a-i ține la școală.
“Am renunţat la mult, mă rog, la ce aveam ca să le fie lor cât de cât bine. Să nu ducă lipsă chiar de orice”, spune Alice.
“Cred că un părintre trebuie să se implice, dacă tot vor ceva. Eu mă duc cu ei peste tot”, continuă aceasta.
La sala de antrenament, care este la 10 kilometri distanţă, îşi duce copilul pe jos sau cu bicicleta.
“Am mers şi pe jos câteodată. Ne şi încălzeam. Făceam încălzirea pe drum. Prin firma, soţul a luat o bicicleta electrică. M-am îmbolnăvit cu coloana şi nu mai am voie să fac efort. Mi-e mai uşor aşa. Şi când avem la Ploieşti, mergem cu rata”.
Chiar şi aşa, Florinel se descurcă bine şi la şcoală.
“Foarte rar a fost nevoie să îl învoiesc pentru concursuri. Chiar şi atunci a recuperat. Mama lui este un părinte model. Așa mi-aş dori să fie şi ceilalţi părinţi. Se implică. Participă la şedinţele cu părinţii. Când apare o problemă la învăţătură, pentru că disciplină nu a fost cazul, problema e rezolvată după o discuţie cu mama, a declarat învățătoarea Alina Postelnicu.
Până ca tatăl să plece la muncă în Germania, familia avea un venit de 1200 de lei pe lună. Acum, au început să plătească din datorii și, speră Alice, ca de la anul să îi poate cumpăra lui Florinel echipament sportiv. Vrea să îl înscrie la cât mai multe competiții, pentru că numai așa îl poate ajuta să devină campion.
“Prima medalie?! Era micuţ rău! Pentru mine a fost o bucurie că a luat locul III, Doamne… Ai o satisfacţie că a reuşit ceva prin munca lui”, a continuat Alice.
Multumită eforturilor mamei, Florinel a ajuns vicecampion național la kickboxing și antrenorii care l-au văzut în ring spun că ar putea face sport de performanță. Cu puțin sprijin, ar putea reprezenta România peste câțiva ani la competițiile internaționale. Ar putea aduce medalii țării în care s-a născut, dar mai ales, bucurie mamei care și-a dorit pentru fiul ei un viitor mai bun.
