Demența reprezintă un sindrom ce presupune deteriorarea memoriei, procesului de gândire, comportamentului și abilității de a desfășura activitățile zilnice uzuale.
Deși demența afectează în general vârstnici, aceasta nu este un proces normal de îmbătrânire, ci reprezintă o patologie. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în întreaga lume există aproape 50 de milioane de persoane care suferă de demență, cu aproape 8 milioane de cazuri noi în fiecare an.
Demența are un impact fizic, psihologic și social, dar și economic asupra familiei, îngrijitorilor dar și asupra întregii societăți.
Cauzele demenței sunt variate, fie că este vorba de o boală Alzheimer sau o demență vasculară.
Demența afectează fiecare persoană în mod diferit. În stadiul inițial, de regulă trecut cu vederea, apar uitarea și pierderea noțiunii timpului. De asemenea, persoana suferindă se poate pierde în locuri inițial familiare.
Pe măsură ce demența progresează, numele oamenilor din jur și a evenimentelor recente se uită ușor, apar probleme majore în comunicare, dar și modificări de comportament și limbaj. De cele mai multe ori, îngrijirea de specialitate devine necesară.
Ultimul stadiu de demență presupune inactivitate totală și dependență totală.
Deoarece nu există un tratament al demenței la ora actuală, principiile abordării acestei afecțiuni constau în diagnostic precoce, detectarea și tratamentul simptomelor psihologice și comportamentale, tratarea bolilor asociate și îmbunătățirea condiției fizice, dar și a memoriei.
Prevenția demenței constă și în evitarea factorilor de risc pentru boli cardiovasculare și diabet, combaterea obezității, fumatului și sedentarismului.
