Confidenţialitate

O ucraineancă din Kiev, despre invazia Rusiei. „Este foarte înfricoșător gândul că poți adormi și nu mai auzi sirenele”

Am reușit să dau de Tetiana Kashtanova, o profesoară de engleză de 29 de ani din Kiev, joi, în încercarea de a găsi pe cineva din capitala Ucrainei care să ne vorbească despre situația de acolo, după ce Rusia a invadat țara vecină. Am contactat-o și vineri dimineață, dar mi-a răspuns tocmai spre noapte. În timpul zilei a făcut mai multe drumuri din apartamentul ei în buncăr sau în parcare, la fiecare semnal al sirenelor care sunau pe străzile orașului.

Nu pot să mă gândesc decât la faptul că sunt norocos că nu trăiesc aceleași sentimente pe care le are Tetiana, zi și noapte, de joi încoace. De aproape 3 zile, ruscasul ei, al soțului, bagajele câtorva prieteni care stau acum la ea și cutia pentru pisică, stau toate la ușă, gata să fie luate și duse fie în adăpostul de la subsolul blocului, fie în parcare.

Somnul nu prea vine, iar atunci când se întâmplă să închidă ochii, o face cu teama că ar putea să doarmă atât de profund încât n-ar mai auzi sirenele care îndeamnă oamenii să se adăpostească.

„A fost foarte înfricoșător să merg la somn, noaptea trecută am dormit doar două ore, poate, apoi m-am trezit la 5.00 din cauza exploziei. Toată ziua mă uitam la știri, la 7.00 seara eram foarte obosită dar nu puteam să adorm, chiar dacă voiam. Este foarte înfricoșător gândul că poți adormi și nu mai auzi sirenele, poate pentru că ești prea obosit. Dacă este o explozie? Am lipit geamurile cu bandă.

I-am spus soțului să stea în pat lângă mine pentru că nu puteam dormi, în cele din urmă eu am adormit, el verifica știrile lângă mine, și prietenii noștri au adormit. Pe la 2.30, m-am uitat la telefon să verific știrile, erau unele fake, multe prin grupuri, care relatau despre incendii sau bombe prin oraș. În jur de 3.00, eram singura trează, așa că m-am gândit să nu mai dorm, în caz că e adevărat, pentru a-i trezi pe toți și a organiza (evacuarea n.r.) dar nu s-a întâmplat nimic. Nu am adormit până pe la 4.00, apoi am auzit mai multe explozii.”

Momentul descris de Tetiana era cel în care armata rusă, care prin vocea președintului Vladimir Putin era trimisă „pentru acțiuni de menținere a păcii”, începeau bombardamentele în Kiev și în mai multe orașe din Ucraina. Sosise, din nou, vremea să-și ia cu toții bagajele și să fugă în adăpost:

„Un prieten a spus că face un duș rapid dar nu a fost norocos, după 5 minute a sunat din nou sirena și a trebuit să-i batem la ușă. Cred că era pentru prima dată când era fericit că este chel pentru că nu trebuia să stea prea mult la duș. Aceeași rutină, ne-am îmbrăcat, am luat pisica și rucsacurile și am coborât.

Am stat până seara târziu, apoi am revenit la apartament să ne luăm un termos. Administratorul clădirii ne-a dat o saltea, este foarte amabil, și am petrecut seara aici (în buncăr n.r.) pentru că este foarte dificil să dormi în apartament cu gândul că ai putea să nu auzi sirenele. În final, am luat niște pături, perne și am coborât. Acum suntem aici, ne uităm în permanență la știri.”

Se străduiesc cu toții, pe cât posibil, să-și mențină moralul ridicat și speră că totul se va termina cu bine, cât mai repede. Chiar dacă adăpostul nu este locul în care și-au imaginat vreodată că-și vor petrece nopțile, iar sunetul sirenelor și cel al bombardamentelor le provoacă o stare de neliniște, alți membri ai familiei sau prieteni o duc și mai rău:

„Încercăm să facem glume, așa ne menținem moralul, știu că e foarte important să gândești pozitiv, încercăm să împărtășim știrile pozitive, în special cele despre armata noastră. Azi (vineri n.r.) a fost o zi dificilă pentru că am primit multe informații despre bombardamentele din Kharkiv, avem prieteni acolo, civili, care locuiesc în oraș, am părinții acolo, o prietenă cu un copil de 2 luni care nu putea să se adăpostească la metrou cu un copil de două luni. Nu știu cum reușește ea să își mențină moralul.

Ce mai ajută? Mâncarea, glumele, să vorbim cu vecinii, toată lumea e în parcare, avem mai multe animale aici, în afară de pisica mea, avem un câine mic și un pitbull gigant, care este de fapt ca un pui gigant pentru că aleargă peste tot, linge pe toată lumea. Pisica mea nu e foarte prietenoasă, dar las orice copil să vină să se joace cu ea pentru că trebuie să ne menținem pozitivi.

Sunt oameni care dorm în mașini, oameni care dorm pe saltele, cred că pentru toată lumea e mult mai bine să doarmă afară. E mult mai sigur să stai în adăpostul anti-bombă dar este și o nouă realitate nu foarte ușor de obișnuit și sperăm să nu trebuiască să ne obișnuim prea mult, cu ajutorul armatei noastre și a ajutorului din partea Occidentului.”

Cu toții privesc spre cer, dar și spre Vest. Se așteptau la un răspuns mai ferm din partea Occidentului, mi-a explicat Tetitana:

„Am avut impresia că vor fi multe sancțiuni dacă cel mai negru scenariu se va adeveri și de aceea ni se pare că Occidentul nu a intervenit așa cum ar fi trebuit. Ieri, cel mai rău lucru s-a întâmplat pentru noi, când Rusia a atacat Ucraina cu tot ce a avut, este incredibil, este foarte dificil să te împaci cu ideea asta, că este posibil așa ceva în secolul XXI.

De aceea, am crezut că va fi un răspuns pe măsură, nu doar din partea armatei noastre, care face ceea ce poate, dar și din partea Occidentului. Nu am simțit că răspunsul a fost unul suficient de puternic. Cred că avem nevoie de cele mai grele sancțiuni, deconectarea de la SWIFT, avem nevoie să simțim că suntem sprijiniți, este foarte greu să mai ai moralul ridicat.”

Pe lângă invazia trupelor rusești, ucrainenii mai au de dus un război, cel cu infomațiile false. Și cum propaganda rusească este la cote maxime, Tetiana și cei de lângă ea se luptă non-stop cu fake-news-urile:

„Un alt lucru dificil este șirul de informații înșelătoare, pentru că, în starea aceasta de nervozitate, de oboseală, chiar te fac să te simți neajutorat. Dar când sunt mai multe persoane în jur cred că e mult mai bine.”

Am încheiat convorbirea cu Tetiana în jurul orei 22.30. Se pregătea să coboare, din nou, în adăpostul din subsolul blocului în care locuiește. I-am mulțumit pentru că mi-a împărtășit o foarte mică parte din ceea ce cu siguranță este cea mai grea perioadă pentru ea și pentru poporul vecin și i-am spus să-și mențină moralul cât mai ridicat. Mi-a mulțumit și ea și mi-a spus că se bucură de faptul că nu suntem indiferenți la ceea ce li se întâmplă. Cu Tetiana voi mai vorbi și în zilele următoare și sper că va apuca să-mi împărtășească vești mai bune, cât mai repede.

Vă las mai jos un mesaj postat de Tetiana pe unul dintre conturile ei de social media:

Autor: Narcis Roșioru

Sursa foto: Colaj @nexta_tv / Tetiana Kashtanova

Citește și: Ciucă, în vizită la Siret, locul prin care mii de ucraineni au intrat în România: Nu m-aș fi așteptat să trăiesc să mai văd astfel de situații | AUDIO