Cum pot fi analizate celulele copilului înainte de naştere

Amniocenteza este o procedură care se efectuează în timpul sarcinii și presupune analiza lichidului amniotic din jurul fătului.

De regulă este necesară atunci când se dorește excluderea unei boli genetice care afectează cromozomii, precum sindromul Down.

În nucleul celulelor din corp există câte 46 de cromozomi formați din ADN aranjați în 23 de perechi. Un cromozom într-o pereche vine din partea mamei, iar celălalt vine din partea tatălui. Pe fiecare cromozom se află o multitudine de gene care au funcții diferite. Oamenii au între 20000 și 25000 de gene.

Amniocenteza se poate face după 15 săptămâni de sarcină deoarece atunci este destul lichid amniotic în jurul fătului, încât poate fi extras un volum mic din acesta, suficient pentru a fi studiat. Mai exact, lichidul amniotic conține celule fetale, care ne vor arăta exact ce se întâmplă cu materialul genetic al copilului, adică numărul și calitatea cromozomilor.

Prelevarea lichidului amniotic se face cu un ac subțire care nu înțeapă fătul, ci doar extrage lichidul sub ghidajul ecografiei. Medicul astfel vede în permanență unde se află acul.

Amniocenteza nu se efectuează de rutină la gravide, ci doar la acelea la care se depistează un risc crescut pentru o boală genetică a fătului.

Multe dintre femeile gravide cărora li se face amniocenteză nu prezintă complicații. Cu toate acestea, ele există și decizia testului diagnostic aparține pacientei, consiliată de către medicul ginecolog-obstetrician.

Printre posibilele complicații ale amniocentezei, chiar dacă riscurile sunt mici, se numără avortul și infecțiile sau lezarea fătului. Procedura este puțin dureroasă, asemănător unei analize de sânge.