Amintiri valoroase de Crăciun ale câtorva dintre jurnaliștii Europa FM. Cum arăta odinioară colindatul la sat și copilăria la derdeluș: „Eram atât de fericiți” | AUDIO

Fiecare Crăciun aduce amintiri valoroase, iar unele dintre ele ne însoțesc pe tot parcursul vieții. Pentru câțiva dintre jurnaliștii redacției Europa FM, Crăciunul se leagă de iernile cu ger năprasnic, de colindat și derdeluș, de aromele din bucătăria bunicii, dar și de momentul mult așteptat de orice copil: prima ninsoare.

Crăciunul este asociat cu aromele cozonacului aburind, spune colega noastră Ioana Brustur Căpitanu, dar și cu bucuria fiicei sale la vederea darurilor sub brad.

„Amintirea mea de Crăciun din copilărie este mirosul de cozonac făcut de mama, miros care umpla toată casa îmbrăcată în straie de sărbătoare, iar mai recent, în anii trecuți, veselia și râsul fiicei mele atunci când își descoperea cadourile puse de moș Crăciun sub brad”, își amintește Ioana Brustur Căpitanu. 

Ștefan Ciucă ne povestește cum natura i-a făcut o surpriză într-o dimineață de Crăciun

„Am adormit într-o seară cum obișnuiam, acasă la bunicii mei. Era aproape de ajuns în zilele acelea, nu ninsese, așa că înainte de orice somn de noapte speram să mă trezesc dimineața și să găsesc zăpadă. Așa a fost în ziua asta, m-am trezit și m-am repezit ca de obicei la geam, unde am văzut toți copacii și dealul care se vedea de pe fereastra casei plin de zăpadă. Ce-a urmat? O zi întreagă la sanie și bătăi cu bulgări. Altfel te trezești când aștepți o surpriză”, povestește Ștefan Ciucă. 

Trasul de sanie pe potecile satului, în drum spre derdeluș e amintirea evocată de Claudia Cociug.

„Mie Crăciunul îmi amintește de vremurile în care, copil crescut la țară fiind, îl simțeam și îl trăiam în adevăratul său sens. Plecam la colindat și la săniuș fără să-mi pese de ger și de troienele de zăpadă pe care aveam să le strebat până la derdeluș. Îmi amintesc cum legam cu ață capetele bomboanelor de pom, alături de sora mea, pentru a le agăța în brad și, pentru ca mai apoi, până la Crăciun, să dispară una câte una”, spune Claudia Cociug. 

Florentina Mihăiță are un mesaj pentru toți ascultătorii care mai au bunici

„Crăciunul mă duce cu gândul la bunica mea și la copilărie, la mirosul de cozonac cald și aroma de portocale, la mirosul de fum de la sobe, amestecat cu ger și la zăpada care scârțea sub picioare în timp ce porneam prin nămeți la colindat. Și acum, la fel ca atunci, Crăciunul, pentru mine, este despre a împărtăși bucurie și despre timpul petrecut cu cei dragi. Iar dacă-mi permiteți un sfat, voi cei care mai aveți bunici, profitați și bucurați-vă împreună de sărbători! Nu toți sunt la fel de norocoși ca voi!”, transmite Florentina Mihăiță. 

De iernile petrecute în copilărie la sat își amintește și Viorica Ștefan, dar și Andreea Ignat.

„Pentru mine, cea mai frumoasă amintire de Crăciun este mersul la derdeluș. Era cea mai mare bucurie să ne trezim și să vedem zăpada până la fereastră. Împreună cu sora mea și cu copiii din cartier, luam săniile și mergeam la ieșire din sat, unde toată ziua ne distram pe derdeluș. Chiar dacă n-aveam mănuși potrivite și ne mai înghețau mâinile, noi eram atât de fericiți încât nici nu mai țineam cont”, își amintește Viorica Ștefan.

„Eu asociez Crăciunul în primul rând cu momentele petrecute în familie și cu dimineața de Ajun în care ne trezeam la 03:00 pentru a colinda. Și eram atât de bucuroși când ne întorceam acasă cu plăsuța plină cu nuci și covrigi”, povestește și Andreea Ignat. 

Crăciunul și colindatul de dinaintea lui, odinioară, la sat

Odinioară, la colindat, traistele se umpleau cu darurile cele mai bune pe care le aveau gazdele: nuci, colaci și mere. La oraș, cei ce erau colindați mai strecurau în plase și câte o delicatesă: ciocolată sau portocală, povestește colega noastră Liliana Nicolae.

„Pentru mine, Crăciunul este asemuit cu copilăria. Mă duceam la țară, într-un sat din Teleorman, și cu copiii de acolo mergeam să colindăm. Țin minte că aveam o traistă mai mare decât mine, care era plină cu covrigi, nuci și mere. Foarte rar primeam câte o bomboană. La oraș se mai nimerea prin traistă și câte o portocală, o ciocolată, biscuiți”, spune Liliana Nicolae. 

În familiile româno-maghiare, bradul nu apărea din senin în casă, ci era adus de un îngeraș, își amintește Julia Nagy

„Cât am fost mică, pentru mine și fratele meu, Crăciunul nu era doar despre Moș Crăciun, ci și despre îngeraș. Sunt dintr-o familie mixtă, așa cum există multe familii în Ardeal. Și la noi, de Crăciun, îngerașul venea cu bradul împodobit, iar Moș Crăciun ne aducea daruri. Ai noștri ne-au explicat că îngerașul și Moș Crăciun sunt prieteni și se ajută. Anii au trecut, iar în bradul meu am în fiecare an un îngeraș de sticlă, iar sub brad, daruri de la Moș Crăciun. Dar cel mai important este acum ce este în jurul bradului: cei dragi mie. Un Crăciun alături de cei dragi vă urez și vouă!”, transmite Julia Nagy.