Obiceiuri de Crăciun, în Oltenia. Ce presupun Viflaimul din Dolj, Vasilca și scormonitul în foc | AUDIO
Sursa foto: Inquam Photos / Casian Mitu
Satul românesc rămâne inima tradițiilor practicate în timpul sărbătorilor de iarnă. În satele oltenești, de pildă, tinerii pleacă la colindat cu marionete și elemente decorative pentru a pune în scenă întâmplări din viața satului și dansuri populare. Un alt obicei pe care îl întâlnim în această regiune este scormonitul în foc. Însoțit de urături, obiceiul este menit să aducă belșug și sănătate. Alexandra Negrilă, doctorand în istorie și manager cultural, a povestit despre aceste obiceiuri într-un interviu acordat realizatorului emisiunii „Drum cu prioritate”, Denis Ciulinaru.
Scormonitul în foc
Un obicei de Crăciun cunoscut în Oltenia presupune ca familia să se adună chiar lângă vatra sobei pentru a scormoni în foc. Pe rând, fiecare dă cu o nuia în foc și rostește urături de belșug și sănătate: oile să fie lânoase, vacile lăptoase, oamenii să fie sănătoși, iar grânele să se facă.
Viflaimul din Dolj
Un alt obicei presupune ca tinerii, cu ajutorul unor păpuși, să pună în scenă Nașterea Domnului, într-un spectacol de teatru popular. În cadrul lui, personajele jucate de oameni sunt înlocuite de păpuși. Obiceiul se numește „vicleiul”, iar feciorii umblă în sat cu o cutie în interiorul căreia se află recuzita și marionetele. Pe lângă scenele religioase, flăcăii satirizează întâmplări din viața satului sau joacă păpușile pe muzica cântată de lăutari.
Vasilca
Tot în Oltenia întâlnim Vasilca, un obicei precreștin care se practică în ziua de Anul Nou sau de Sfântul Vasile. Obiceiul are legătură cu o perioadă în care oamenii se închinau zeilor. Acum este, din păcate, pe cale de dispariție, spune doctorandul Alexandra Negrilă. Dacă în alte zone se „sacrifică” capra, brezaia sau turca, în Oltenia se sacrifică un porc, mai ales o purcea. Capul acesteia este împodobit apoi cu cercei, brățări, mărgele, flori. Uneori i se pune și un batic între urechi sau o maramă.
De asemenea, colinda se cântă la fereastra gazdelor sau în casă și narează viața „vasilcii” în pădurile bogate, cum coboară ea în vale să bea apă, moartea violentă și incinerarea corpului. Fondul creștin apare totuși și aici prin prezența lui Moș Crăciun și a Maicii Precista, mai spune Alexandra Negrilă. Obiceiul este preluat de la robii rromi care cereau boierului capul de porc și apoi îl plimbau pe o tavă, bucurându-se. Ulterior, în unele zone, acel cap de porc a fost înlocuit cu o păpușă din cârpă.
