VERIFICAT DE EUROPA FM | Este referendumul pentru redefinirea familiei “o investiție în viitorul copiilor?”
Referendumul pentru redefinirea familiei în Constituție se va desfășura timp de două zile consecutiv, pe 6 și pe 7 octombrie. Decizia oficială va fi luată marți în Guvern, prin ordonanță de urgență.
Deocamdată, Curtea Constituțională a dat aviz pozitiv proiectului trecut prin Parlament la inițiativa Coaliției pentru Familie.
Referendumul va duce la modificarea actualei Constituții doar DACĂ vor merge la vot 5.481.280 de alegători, din care 4.567.734 vor pune ștampila pe „DA”.
Înainte ca Guvernul să stabilească și cât va costa exact referendumul, PSD a insistat în Parlament că nu va fi vorba de o cheltuială, ci despre „o investiție”.
Iată argumentul senatorului PSD Titus Corlățean: „De ce un referendum? A apărut o acuză că se cheltuiesc milioane și milioane degeaba. Nu avem cum să vorbim despre o cheltuială pentru că este cea mai bună investiție a societății pentru viitorul copiilor noștri, pentru progresul său, pentru a obliga statul – da, pentru a obliga statul! –, prin normă constituțională, să adopte după revizuire măsuri active socio-economice de susținere a familiei. În niciun caz acest demers nu poate fi privit drept o cheltuială, ci drept o investiție.”
Am verificat la Europa FM în ce măsură referendumul poate fi considerat „o investiție” – mai exact dacă schimbarea Constituției ar obliga în vreun fel Guvernul să ia măsuri de susținere a familiei.
Nu e o cheltuială, ci „cea mai bună investiție” – așa a început, neoficial, campania electorală a PSD pentru referendumul din octombrie. În ultimul deceniu, România a făcut patru astfel de investiții, mai degrabă iluzorii. Două referendumuri au blocat demiterea președintelui, un altul a confirmat dorința electoratului de a avea un Parlament unicameral și doar unul, cel pentru votul uninominal, s-a și transpus ulterior în decizie politică.
Au durat doar o zi și au costat, fiecare, între 14 și 21 de milioane de euro. Prelungirea la două zile ar fi însemnat și dublarea cheltuielilor de personal, adică facturi, la final, de 24 până la 28 de milioane de euro. Și pentru că domnul Titus Corlățean nu vorbește de o investiție oarecare, ci de una „în viitorul copiilor”, am verificat câte școli se pot costrui în România cu 28 de milioane de euro. E vorba de aproape 68 – la standardele de cost asumate oficial de Guvern -, dar statul nu a reușit, de pildă, anul acesta, să termine mai mult de 7.
| DATA | RERERENDUM | COSTURI (lei/ 1 zi) | COSTURI (euro) | ESTIMARE COSTURI (2 zile) |
| mai 2007 | Suspendarea președintelui | 60 milioane | 18,1 milioane | 28,9 milioane de euro |
| nov 2007 | Vot uninominal | 47,3 milioane | 14,3 milioane | 23,3 milioane de euro |
| nov 2009 | Parlament unicameral | 10,3 milioane (în aceleași secții cu alegerile prezidențiale din aceeași zi) | 3,3 milioane | nu se poate estima |
| iulie 12 | Suspendarea președintelui | 95,6 milioane | 21,1 milioane | 27,6 milioane de euro |
Avem, așadar, un referendum care costă cât școlile ridicate în România într-un deceniu. În ce măsură este totuși „o investiție”? Domnul Titus Corlățean susține că în felul acesta statul va fi „obligat” să ia „măsuri de susținere a familiei”.
În realitate, înlocuirea cuvântului „soți” în actuala definiție constituțională a căsătoriei cu sintagma „un bărbat și o femeie” nu încurajează – și cu atât mai puțin nu obligă – statul să-și asume politici publice mai bune de susținere a familiei.
O definiție mai restrictivă a căsătoriei, chiar identică cu cea care se dorește a fi introdusă în Constituție, există deja în Codul Civil, adică în lege, încă din anul 2009. Cu toate acestea, după 10 ani, politicile publice de susținere a natalității – despre care vorbește domnul Corlățean – sunt, în realitate, aceleași ca și în 2003.
Sursa foto: Codul Civil din 2009
În 2003, prin indemnizația de creștere a copilului, s-a luat poate singura măsură care a încurajat femeile angajate să facă mai mulți copii. S-au schimbat între timp 15 guverne, iar politicile publice, când nu sunt pur și simplu electorale, au mai degreabă conotații de sprijin social decât de strategie. Niciuna din strategiile trecute prin Guvern în acești ani nu recurge la definiția familiei sau a căsătoriei din Constituție și nici n-ar avea de ce.
Mai mult, când ambii părinți au fost încurajați în toate statele europene să intre, pentru cel puțin o lună, în concediu de creștere a copilului, România le-a mărit indemnizația și, cum era și firesc, NU a condiționat aceste beneficii de căsătorie, cu atât mai puțin de definiția ei. Ba chiar, nu a trecut în lege termeni ca „mamă” sau „tată”, ci se referă la părinți cu termenul general de „persoane”.
Nimic din Constituție nu împiedică așadar, nici în prezent, statul să sustina familia prin politici publice. Singurele piedici vin din lipsa unor astfel de strategii.
Pe ce altă parte, Constituția prevede, la art 16, obligația de a nu angaja nicio cheltuială bugetară fără a stabili și sursa banilor. Totuși, asta nu i-a împiedicat niciodată pe parlamentari să dubleze, de pilda, prin lege salariile unor bugetari.
Prin urmare, afirmația fostului ministru Titus Corlățean că referendumul pentru redefinirea familiei în Constituție nu e o cheltuială, ci o investiție – întrucât va obliga statul să ia mai multe măsuri de susținere a familiei – este FALSĂ.
