Sfântul Ștefan, primul martir creștin

Sărbătorit de creștini la data de 27 decembrie, Sfântul Ștefan a fost primul martir creștin și unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, fiind condamnat la moarte de către autoritățile iudaice din Ierusalim.

Misiunea Sfântului Ştefan era aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament.

Datorită credinţei sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârşi minuni. Având harul divin al minunilor, care-i însoţeau adesea propovăduirile, Sfântul Ştefan a stârnit mânia autorităţilor iudaice, care l-au chemat la judecată în faţă Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar şi de faptul că strică Legea lui Moise.

Sfântul Ştefan a fost ucis cupietre în anul 33, în Valea lui Iosafat. Având în vedere că, în vremea aceea, cei care erau ucişi cu pietre nu puteau fi înmormântaţi în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ştefan a fost pus în mormântul unui creştin. Moaştele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul său a fost scris “chiliel”, care în limbă ebraică înseamnă “cunună”, pentru că el a luat, cel dintâi dintre creştini, cununa muceniciei.

Numele este de origine grecească, Stephanos, și are însemnătatea de “coroană”, “ghirlandă”, “cunună”.

Peste 500.000 de români care poartă numele Sfântului Ştefan îşi serbează onomastica în a treia zi de Crăciun, cei mai mulţi dintre sărbătoriţi având numele Ştefan, Ştefania şi Ştefana, potrivit Ministerului Afacerilor Interne.