Scurtă istorie a micului

În România, micii au apărut pentru prima oară în secolul al XIX-lea într-un local din București, numit Hanul lui Iordache, celebru pentru cârnații delicioși.

Într-o zi, proprietarul ar fi rămas cu prea multă carne și fără mațe în care să o pună, așa că a luat carnea și a pus-o direct pe grătar. Abia în anul 1920, potrivit Mediafax, a apărut prima rețetă, în care se spune că micii erau făcuți din carne de vită, la o lungime de 7-8 centimetri și că se serveau cu o halbă de bere.

Unele voci spun că micii ar fi fost împrumutaţi de la turci.

„Ca în orice reţetă culinară se pune problema paternităţii reţetei. Cine a inventat-o? Sunt micii româneşti sau nu sunt micii româneşti. Ei bine, micii sunt şi româneşti, pentru că, la fel ca multe alte reţele, ele au o origine undeva, în orient, dar noi i-am adaptat. I-am pervertit pe gustul nostru. Le-am pus carne de porc, spre deosebire de strămoşii lor orientali. Le-am pus mult mai mult usturoi decât alţii, le-am pus bicarbonat de sodiu, care este, iarăşi, specific românesc”, a declarat Cosmin Dragomir, istoric culinar GastroArt.ro.

„Mititeii se pare că au apărut în Balcani, cu influenţe clar otomane, greceşti. Sunt întâlniţi la noi, sunt întâlniţi în fostul spaţiu iugoslav, în Bulgaria, în Grecia, în diferite forme. I-am adaptat şi noi şi au devenit o mâncare tradiţională. Este cel mai vechi street-food românesc. În toate spaţiile balcanice există tot felul de mituri urbane. În cazul nostru se spune că la hanul lui Iordache, faimos pentru cârnaţii pe care îi prepara pe grătar”, a mai declarat Cosmin Dragomir.

Specialistul susține că sunt mai multe varinte de mici.

„Există multe variaţii de mici, nu doar cei tradiţionali, pe care îi ştim. Există combinaţii. Eu îi prefer pe cei care au în compoziţie şi oaie. Se pot face mici şi din peşte, şi mici vegani se fac în momentul de faţă. Au apărut reţete specifice, micii de Lehliu, care au o poveste interesantă”, a precizat Cosmin Dragomir.