Poveștile Campionatului Mondial: 1982, anul cu două meciuri memorabile

La Cupa Mondială din Spania, în 1982, FIFA a mărit numărul de participante de la 16 la 24 şi, pentru prima oară, au venit echipe de pe toate cele şase continente.

Ibericii au avut 17 stadioane, din 14 oraşe, unde s-au disputat cele 6 grupe. Argentina, la care au apărut Maradona şi Valdano, a debutat cu o înfrângere surprinzătoare cu Belgia, iar Germania Federală a pierdut cu Algeria: 1-2. Alte mari surprize au mai fost şi Italia – Camerun: 1-1, Cehoslovacia – Kuweit: 1-1 şi Spania, tot 1-1 cu Honduras.

Germania a intrat în istorie printr-un “blat” ruşinos cu vecina Austria, în ultimul meci al grupei, când ambele au mers mai departe cu o victorie a nemţilor cu 1-0, trimiţând acasă Algeria. Practic, după golul lui Hrubesch din minutul 10, cele două echipe au pasat mingea de la una la alta, în huiduielile spectatorilor. FIFA n-a luat însă nicio măsură.

Un alt moment bizar s-a petrecut la meciul Franţa – Kuweit. Giresse a marcat pentru 4-1, dar arabii au protestat, susţinând că s-au oprit după ce au auzit un fluier din tribune. Fratele suveranului kuweitian – Seicul Fahid Al-Ahmad Al-Sabah a intrat pe gazon şi l-a convins pe arbitru să anuleze golul. Centralul rus a fost exclus de la meciurile internaţionale.

Strict fotbalisic, Mondialul din Spania a avut două meciuri absolut memorabile. Italia – Brazilia: 3-2 a fost cea mai frumoasă partidă şi cea dintre Franţa şi Germania, cea mai dramatică.

La brazilieni jucau Zico, Falcao sau Socrates, iar la italieni, Enzo Bearzot avea un lot fabulos, cu Gentile, Antognoni, Tardelli, Altobelli şi portarul Dino Zoff, plus Paolo Rossi – care a reuşit un hat-trick perfect, după golurile lui Zico şi Falcao. A mai marcat până la final de două ori şi a fost cel mai bun jucător al competiţiei.

Semifinala dintre Franţa şi Germania a expus o altă pleiadă de vedete: Platini, Tigana, Giresse, Tresor sau Battiston alături de Schumacher, Stielike, Breitner, Littbarski, Mattheus şi Rummenigge. Littbarski a deschis scorul pentru nemţi, Platini a egalat din penalty, iar mai apoi a venit cea mai brutală fază din istoria Cupei Mondiale.

Portarul Schumacher l-a interceptat extrem de violent pe Battiston care urmărea o minge, lovindu-l cu genunchiul în bărbie. I-a provocat francezului o comoţie cerebrală. Acesta a rămas inconştient pe gazon şi şi-a revenit abia la spital, descoperind ca rămăsese şi fără câţiva dinţi. Arbitrul meciului nu a dat nici măcar fault la acea fază.

Franţa a marcat în prelungiri prin Giresse şi Tresor, nemţii au revenit prin Rummenigge şi Fischer, iar la penalty-uri Bossis a ratat şi a trimis Germania în finală cu Italia. Peninsularii au câştigat cu 3-1, pe „Santiago Bernabeu”, marcând prin Rossi, Tardelli şi Altobelli.

România a ratat din nou calificarea în 1982, din grupa cu Anglia, Elveţia, Ungaria şi Norvegia. Au rămas cu memoria unei extraordinare victorii la Bucureşti: 2-1 cu Anglia, prin golurile lui Marcel Răducanu şi Anghel Iordănescu, iar naţionala pregatită de Valentin Stănescu a mai scos şi un 0-0 pe Wembley. Calificarea s-a pierdut după ce Elveţia s-a impus la Bucureşti cu 2-1, iar FRF l-a numit apoi selectioner pe Mircea Lucescu.

Acesta a schimbat drastic lotul, aducând jucători noi: Rednic, Andone, Klein, Gabor sau Iorgulescu şi, cu acordul Partidului Comunist, a putut conta din nou pe Boloni, după ce familia Ceauşescu ordonase ca acesta să nu joace în preliminarii, fiindcă România căzuse în grupa cu Ungaria, şi el era etnic maghiar. La 27 de ani, Ladislau Boloni avea deja 42 de meciuri la naţională, iar în absenţa lui, timp de un an şi cinci luni, România a jucat 13 partide fără un coordonator foarte valoros.