O nouă specie de dinozaur carnivor, descoperită după ce cercetătorii au studiat o fosilă păstrată într-un sertar timp de un secol

O specie nouă de dinozaur carnivor a fost descoperită de cercetători. După ce au analizat o fosilă găsită în urmă cu un secol, cercetătorii au constatat că aceasta aparține unui prădător distinct de cei cunoscuți până acum.

În urma analizelor, s-a constatat ca donozaurul, care a primit denumirea Invictibellatrix amberina, a trăit în urmă cu aproximativ 120 de milioane de ani pe teritoriul actualei insule Wight, din sudul Angliei, avea dimensiunea unui tigru și își folosea ghearele mari pentru a-și captura și sfâșia prada.

Aceasta făcea parte din grupul megaraptoranilor, dinozauri carnivori cunoscuți pentru brațele lungi și puternice, prevăzute cu gheare impresionante. Descoperirea oferă indicii despre felul în care arătau acești prădători și despre răspândirea lor în Europa, relatează Reuters.

Dinozaurul ar fi cântărit cât un tigru

Pe baza fosilelor unor specii înrudite, paleontologii estimează că Invictibellatrix avea aproximativ cinci metri lungime și cântărea cât un tigru mare. Este unul dintre cei mai mici megaraptorani cunoscuți. Cercetătorii cred că trupul său ar fi putut fi acoperit cu pene filamentoase.

Megaraptoranii făceau parte din grupul teropodelor, care cuprinde dinozaurii carnivori.

„Megaraptoranii sunt unici printre teropozi, deoarece au capete relativ mici și subțiri, dar au brațe lungi și puternice, cu gheare masive, precum și schelete foarte ușoare”, a declarat Cassius Morrison, cercetător postdoctoral la Universitatea din Leeds, Anglia, și autorul principal al studiului publicat în revista Royal Society Open Science.

Aceste caracteristici sugerează că dinozaurii erau vânători agili, care își urmăreau prada și o prindeau cu ajutorul brațelor și al ghearelor.

Cu ce se hrănea și cum vâna

Cercetătorii cred că Invictibellatrix vâna animale mai mici, precum mamifere, reptile și pui de dinozaur. Megaraptoranii de dimensiuni mai mari ar fi putut ataca și dinozauri erbivori, inclusiv hadrozauri, cunoscuți pentru botul asemănător unui cioc de rață, și sauropozi cu gât lung.

Strategia lor de vânătoare era diferită de cea a unor prădători precum Tyrannosaurus rex. Acesta se baza pe capul masiv, dinții mari și mușcătura puternică pentru a-și ucide prada, în timp ce brațele sale erau foarte scurte. Megaraptoranii aveau, în schimb, membre anterioare lungi și puternice, pe care le puteau folosi pentru a prinde animalele vânate.

Pe insula Wight trăiau și dinozauri carnivori mai mari, astfel că Invictibellatrix nu era cel mai puternic prădător din zonă.

Cel mai mare megaraptoran cunoscut, numit Maip, atingea aproximativ zece metri lungime. Acesta a trăit în Patagonia, spre sfârșitul erei dinozaurilor, cu aproximativ 50 de milioane de ani după Invictibellatrix.  patagnia

„Războinica de neînvins”, o piesă importantă pentru istoria evoluției dinozaurilor

Numele Invictibellatrix înseamnă „războinică de neînvins”. Potrivit lui Cassius Morrison, megaraptoranii au evoluat de-a lungul timpului din prădători relativ mici în carnivore dominante în America de Sud, Australia și Antarctica. În America de Nord și Asia, un rol asemănător a fost ocupat de tiranozauri.

Oamenii de știință încearcă încă să stabilească locul exact al megaraptoranilor în arborele evolutiv al teropodelor. Una dintre ipoteze este că aceștia ar fi fost înrudiți cu tiranozaurii, grup din care face parte și Tyrannosaurus rex.

Există și o teorie potrivit căreia megaraptoranii ar fi apărut în Asia, de unde s-ar fi răspândit prin Europa și Africa către America de Sud. Descoperirea fosilei de pe insula Wight aduce noi dovezi în sprijinul cercetărilor privind prezența și răspândirea acestui grup în Europa.

Fosila a stat aproape un secol într-un sertar de muzeu

Fragmentul de craniu al dinozaurului, care include o parte din cutia craniană, a fost descoperit cu aproximativ un secol în urmă. Muzeul de Istorie Naturală din Londra l-a achiziționat în 1924, însă fosila a rămas mult timp neobservată, într-un sertar al colecției.

Deși Tyrannosaurus rex era mult mai mare și mai puternic, cercetătorii atrag atenția că un prădător de dimensiuni mai mici, precum Invictibellatrix, ar fi putut fi mai periculos pentru un om.

Un animal de talia lui ar fi putut urmări și prinde mai ușor o persoană, în timp ce un prădător uriaș precum Tyrannosaurus rex ar fi avut nevoie de mult mai multă energie pentru a captura o pradă atât de mică.

Dinozaurii au dispărut în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, în urma impactului unui asteroid.