Povestea ciocolatei din Brașov
Reportaj de Alexandra Țipțer:
Un șantier în lucru și promisiunea construirii unui supermarket – atât a mai rămas din cele două fabrici de ciocolată de la Brașov, care produceau după 1900 peste 1000 de produse dulci.
Au trecut 117 ani de când s-a produs prima marcă de ciocolată și de când fabrici ca Cibo sau Dezrobirea erau cunoscute de români.
În perioada interbelică, Brașovul era recunoscut pentru ciocolata produsă în mare parte manual, de peste 500 de angajați români, în hale în care se lucra opt ore pe zi.
„Cazanul în care fierbea 100 kg de zahăr cu apă și îi dădea drumul la fierbere. Apoi adăuga glucoza, în funcție de ce își dorea să lucreze mai apoi, ce fel de ciocolată își dorea.” își amintește Christel Berbec fosta angajată a fabricii de ciocolată Dezrobirea.
Aproape 3,60 de grame cântărea o tabletă de ciocolată în urmă cu 117 ani.
„Bombonaria este o artă 12:00 Lumea credea că sunt dulci, ieftine și bune, dar ca se fac ușor și nu necesită muncă. Este exact opusul.” adaugă Christel Berbec, fostă angajată a fabricii de ciocolată Dezrobirea.
În Fabrica Dezrobirea existau două secții care făceau bomnoane fine, ciocolată, bomboanele de salon, praline sau vișine umplute. Chiar și marțipan.
La Brașov, în perioada interbelică, existau două fabrici de ciocolată: Fabrica Hess, prima din Transilvania și cea mai mare de atunci și Fabrica Stollwerk.
Ambele fabrici produceau și ambalau ciocolată și erau recunoscute pentru produsele dulci pe care le făceau zi de zi.
Hess pentru marmelada, siropul, bomboanele, drajeurile sau caramelele ei, în timp ce Stollwerk pentru ciocolata de toate felurile, migălos pregătită.
În 1948, Fabrica Hess a fost naționalizată și s-a numit Dezrobirea.
În 1953 Fabrica Stollwerk a devenit Steaua Roșie, iar un an mai târziu, a intrat în componența Fabricii Dezrobirea.
Erau hale întregi, pline de ciocolată, iar angajații, undeva la 500, deveniseră specialiști în fondant și în turnarea și modelararea ei.
Înainte de apariția fabricilor au fost … negustorii de ciocolată.
„Cei mai importanți negustori erau Anastase Perșu, Lică Răuț, Gheorghe și Emanuel Nechifor. În mijlocul sec XIX, se găsea în cofetării și sub formă de prăjituri.” spune Elena Dimitriu, muzeograf la Muzeul Civilizației Urbane din Brașov.
Cel mai cunoscut furnizor de dulciuri/cofetar, era Yoseph Montaldo. Cofetăria se numea Casă cu torțe și se găsea pe stradă Republicii.
Băcănii se mai găseau și în Piață Sfatului, una functioana la parterul Muzeului Civilizației Urbane din Brașov, unde se găseau ciocolată și cacao. Se numea „La împăratul turcesc, iar cealaltă Băcănia unei familii germane, Familia Hesshaimer și se numea La leul Alb.”
De-altfel, de numele familiei Hesshaimer se leagă și producția de ciocolată, ai căror urmași au cumpărat acțiuni la „Prima fabrică de produse zaharoase din Transilvania”, înființată în 1891.
Revenind la Fabrica Dezrobirea, se lucra manual și erau aproximativ 100-110 angajați, majoritatea femei, care trebuiau să care sacii cu ciocolată sau bomboanele de cacao.
Fabrica s-a transformat în Cibo mai apoi și producția de ciocolată a început să ia amploare.
Secția de ciocolată a Unității 2 a fost modernizată la mijlocul anilor 60. În jurul anului 1969 fabrica Dezrobirea a fost redenumită Cibo (de la Ciocolată – Bomboane), nume sub care și-a continuat activitatea până în 1989.
După Revoluție fabrica a fost rebotezată „Poiana”, iar din 1994 a fost privatizată, fiind preluată de americanii de la Kraft.
Ultima ciocolată s-a produs la Brașov în 2009.
În 2014 au fost demolate și halele fostei fabrici Hess, o mărturie a valoroasei arhitecturi industriale interbelice brașovene.
Fabrica s-au desființat din 2009, iar de atunci ciocolata produsă în Brașov a rămas doar o istorie.
