Mirela Stetco, reprezentant „Teach for Romania”, despre analfabetismul din rândul elevilor: Profesorul trebuie să se străduiască să înțeleagă nevoile fiecărui copil și să creeze un mediu incluziv. La clasă se întâmplă magia | VIDEO
Sursa foto: Europa FM
Analfabetismul funcțional afectează un număr îngrijorător dintre elevii din România, iar soluțiile par încă greu de găsit. Profesorul Marcel Bartic a dezbătut acest subiect în cadrul emisiunii „Academia Europa FM”, împreună cu invitatele sale: Corina Atanasiu, deputat USR și membru în Comisia de învățământ, și Mirela Stetco, profesor și șefa departamentului de politici publice al ONG-ului „Teach for Romania”. Mirela Stetco consideră că analfabetismul funcțional are multiple cauze, precum mediul din care provine elevul, familia, condițiile de trai, rutina zilnică și capacitatea reală de pregătire pentru școală. În această situație, profesorul trebuie să observe toate aspectele din viața fiecărui copil și să creeze un mediu incluziv pentru ei, iar atunci când este cazul, să se îndrepte către ONG-uri specializate. O altă cauză care a dus la cronicizarea analfabetismului educațional, potrivit Corinei Atanasiu, este formarea superficială a cadrelor didactice din punct de vedere pedagogic: „trei luni de pedagogie nu sunt suficiente”.
Mirela Stetco: Ca profesor, ar trebui să te străduiești foarte tare să vezi fiecare copil din clasa ta
Marcel Bartic: Cum aș putea eu, din postura de profesor, să combat analfabetismul din rândul elevilor?
Mirela Stetco: „Ce sfat aș putea să-ți dau, cu mintea pe care o am acum, la pensie, ar fi acesta: să te străduiești foarte tare să vezi fiecare copil din clasa ta. Să înțelegi foarte bine cum arată viața lui, mediul lui de proveniență, cum arată familia, cum arată o zi din viața lui și cum se poate pregăti pentru școală. Pentru că, așa cum spun specialiștii, predictorii pentru disfuncționalități majore la nivel de alfabetizare funcțională — fie că vorbim de literație, numerație, științe sau digital — au legătură directă cu situația socioeconomică, cu felul în care arată familia copilului, dacă părinții sunt analfabeți, dacă valorizează școala sau nu. Trebuie să începi să-ți vezi cu adevărat copiii și să-ți pui întrebarea: elevul acesta, trăind în condițiile în care trăiește, înțelege ceva din ceea ce facem noi acum, în ora noastră de curs? Dacă nu, ce pot să fac? Acesta ar fi primul pas. Al doilea pas, care cred că ar ajuta foarte mult, este să te asiguri de ceea ce numim incluziune. Vorbim despre efortul tău de a-l face pe acel copil să se simtă văzut, auzit, valoros, chiar dacă este murdar, chiar dacă nu are cele necesare, chiar dacă încă nu știe să scrie în limba română sau să se descurce bine, deși este în clasa a șaptea. Iar al treilea pas, din păcate, spun «din păcate» pentru că mi se pare oarecum nedrept, ar fi să te îndrepți spre niște ONG-uri care fac o treabă absolut formidabilă în zona de literație, numerație și STEM și să încerci să înveți alături de experții de acolo.”
Corina Atanasiu: „Avem o mare problemă în formarea inițială a cadrelor didactice”
Corina Atanasiu: „Eu cred că avem o mare problemă în formarea inițială a cadrelor didactice, a profesorilor. Mergi și termini o facultate de fizică, de chimie, de matematică. Ești matematician, fizician, chimist, dar nu ești profesor. Cele trei luni de pedagogie pe care le faci sunt, de multe ori, doar pe hârtie. Haideți să recunoaștem că nu se fac întotdeauna în realitate. Și nu sunt suficiente. Trei luni de pedagogie nu sunt suficiente. Noi vrem în față — noi, părinții, vorbesc din perspectiva părinților — pedagogi care să educe prin chimie, fizică, matematică, limba română, istorie. Este mai important ce înțelege copilul și cum se poziționează el în lumea în care trăiește, cum o înțelege și cum relaționează cu mediul din jurul său, folosind informațiile și instrumentele pe care voi, pedagogii, le puneți la dispoziție. Avem nevoie ca voi să-l echipați cu astfel de instrumente, nu cu cunoștințe seci pe care oricum le găsește acum la un clic distanță.”
Mirela Stetco: Magia se petrece în sala de clasă, unde profesorii trebuie să aplice ceea ce au învățat la curs
Marcel Bartic: Au fost făcute sute de cursuri de formare la nivel național. De ce nu se simte acest lucru în relația profesor–elev?
Mirela Stetco: „Într-adevăr, aș zice că avem o inflație de cursuri și de resurse. Nu asta lipsește. Lipsește, însă, înțelegerea felului în care o formare cu adevărat eficientă se poate întâmpla. Și asta nu se poate întâmpla cu numere mari, cu armate de profesori duși împreună, ținuți în online, să facă la nesfârșit lucruri generale, fără aplicabilitate practică. Eu mă uit la ce au făcut alții și au reușit. Am avut șansa de a vedea pe viu, în țări diferite, cum au abordat problema. Ce au înțeles foarte bine este că, într-o formare, contează capacitatea de a transfera la nivelul clasei. Așa că au investit toată energia în formări locale sau regionale, care să permită ca transferul la clasă să fie supervizat. Adică: aplic la clasă ce am învățat la curs, mă vede un metodist, mă vede un mentor, mă vede directorul, discutăm despre ce a funcționat și ce nu, tragem concluzii, vedem dacă trebuie făcut ceva diferit, pentru că profilul școlii noastre e diferit, iar copiii noștri au alte nevoi de învățare. Acolo se întâmplă, de fapt, magia: în sala de clasă și în capacitatea de a face ceva cu ceea ce am învățat.”
