Mircea Eliade s-a născut pe 9 martie 1907, la București, ca fiu al lui Gheorghe Ieremia, devenit Eliade prin schimbarea numelui.
Între anii 1917 și 1925 a învățat la Liceul „Spiru Haret”.
A urmat Facultătea de Litere și Filosofie a Universității din București încheiată cu o teză despre filozofia Renaşterii (1928), şi la Calcutta, India (decembrie 1928–decembrie 1931).
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, este ataşat cultural al Ambasadei României la Londra (1940–1941) şi al legaţiei române de la Lisabona (1941–1945).
Din 1945 se stabileşte la Paris, unde predă istoria religiilor, întâi la École Pratique des Hautes Études (până în 1948), apoi la Sorbona. Invitat în SUA, după un an de cursuri ţinute ca Visiting Professor pentru „Haskell Lectures” (1956–1957), acceptă postul de profesor titular şi de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985 Catedra „Mircea Eliade”) a Universităţii din Chicago.
Printre scrierile sale în domeniul istoriei și filosofiei religiei se numără: „Yoga. Essai sur les origines de la mysthique indienne” (1936), „Le Yoga. Imortalite et liberte” (1954), „Forgerons et alchimistes” (1956), „Mythes, reves et mysteres” (1957), „Naissances mystiques” (1959), „Aspects du mythe” (1963), „Le Sacre et le Profane” (1965), „La nostalgie des origines” (1972), impunătoarea lucrare „Histoire des croyances et des idees religieuses” (I-III; 976,1978,1983), „Occultism, witchraft and cultural fashions” (1976). A elaborat, de asemenea, împreună cu I.P. Culianu, un „Dicționar al religiilor” (1989), rezultat în urma studierii a 33 de religii sau grupuri de religii.
A mai publicat și volume de eseuri filosofice: „Alchimia asiatică” (1934), „Cosmologie și alchimie babiloniană” (1937), „Soliloquii” (1932), „Oceanografie” (1934), „Fragmentarium” (1939), „Mitul reintegrării” (1942), „Comentarii la legenda Meșterului Manole” și „Insula lui Euthanasus” (1943).
Ca scriitor, a debutat cu romanul „Isabel și apele diavolului” (1930), continuând cu romane și nuvele, proză fantastică: romane — „Maitreyi” (1933, Premiul „Techirghiol-Eforie”) ce i-a adus celebritatea la numai 26 de ani, „Întoarcerea din rai” și „Lumina ce se stinge” (1934), „Huliganii” (I—II, 1935), Domnișoara Christina” (1936), „Șarpele” (1937), „Nuntă în cer” (1938), „Noaptea de Sânziene” (I-II, 1970); nuvele — „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (1940), „Pe strada Mântuleasa” (1968), „La țigănci” (1969), „În curte la Dionis” (1977), „Tinerețe fără tinerețe” (1978). A mai publicat eseuri — „Despre Eminescu și Hasdeu” (1987), a realizat ediția critică „B.P. Hasdeu”, a scris piese de teatru — „Coloana nesfârșită” (1970) și „Iphigenia” (1974) și memorialistică — „India” (1934), „Fragments d’un journal” (I-II, 1973-1981), „Memoires”, „L’epreuve du labyrinthe” (1978).
A încetat din viață pe 22 aprilie 1986, la vârsta de 79 de ani, la Chicago, Statele Unite ale Americii.
