Legea stării de alertă, adoptată de Parlament
Legea care stabilește restricțiile pentru starea de alertă a fost votată de parlamentari, miercuri seara, cu 258 de voturi „pentru”.
Procedural, actul normativ urmează să ajungă pe masa șefului statului pentru promulgare.
Starea de alertă va fi instituită de guvern pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii, dar va măsura va trebui încuviințată de Parlament. Dacă parlamentul nu este de acord, starea de alertă încetează.
Spre deosebire de starea de urgență, pe perioada stării de alertă nu vor mai fi închise mall-urile mai mici de 15.000 de metri pătrați, cu magazine individuale din incintă de sub 500 mp fiecare.
De asemenea, autoritățile vor putea face achiziții prin încredințare directă, fără licitație, și vor putea interzice mitingurile, demonstrațiile, concertele sau a alte tipuri de întruniri, în spații deschise, precum și întrunirile de natura activităților culturale, științifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, în spații închise.
Vor putea fi luate măsuri privind restrângerea sau interzicerea circulației persoanelor și vehiculelor în anumite locuri, ieșirea sau intrarea din sau în anumite zone, restrângerea sau interzicerea transporturilor, închiderea frontierei, limitarea sau suspendarea unor activități economice.
Nu în ultimul rând, poate fi luată măsura evacuării temporare a persoanelor și bunurilor din zona afectată sau posibil a fi afectată.
Ordonanţa stării de alertă, constituţională dacă nu restrânge drepturi și libertăți
Miercuri, Curtea Constituţională a stabilit că ordonanţa de urgenţă a Guvernului care reglementează starea de alertă respectă legea fundamentală dacă nu restrânge drepturi și libertați.
Plenul CCR a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art .2 lit.f) şi art. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.
În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă sunt constituţionale în măsura în care acţiunile şi măsurile dispuse pe durata stării de alertă nu vizează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi fundamentale, se precizează într-un comunicat.
Totodată, judecătorii constituţionali, cu unanimitate de voturi, au respins excepţia de neconstituţionalitate şi au constatat că dispoziţiile articolului 2 lit. f) din OUG 21/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
“În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea, în mod similar considerentelor pe care s-a întemeiat Decizia 152 din 6 mai privind starea de urgenţă, a statuat că actul normativ care restrânge/afectează drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor sau instituţii fundamentale ale statului cade în sfera interdicţiei prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie, astfel că, respectând cadrul constituţional rezultat ca urmare a revizuirii Legii fundamentale din anul 2003, o reglementare cu un atare obiect nu poate fi decât o lege, ca act formal al Parlamentului”, menţionează CCR.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului.
Avocatul Poporului susținea că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 21/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu respectă principiul previzibilităţii legii prin definirea defectuoasă a ‘stării de alertă’, care, neavând consacrare constituţională, presupune o circumstanţiere detaliată, la nivel infraconstituţional, a cazurilor în care se poate declara. “În realitate, legea prevede doar că se pot lua de către organe administrative orice măsuri, deci inclusiv de restrângere a exerciţiului unor drepturi, deşi art. 53 din Constituţie prevede clar că acest lucru poate fi făcut numai prin lege. În lipsa prevederii unui termen pentru care se poate dispune starea de alertă, ba mai mult, reglementarea posibilităţii extinderii acestuia prin act administrativ, se ajunge în ipoteza în care restrângerea temporară a exercitării unor drepturi şi libertăţi fundamentale capătă caracterul unei îngrădiri permanente aducând astfel atingere însuşi dreptului, ceea ce este contrar art. 53 alin. (2) din Constituţie”, potrivit sesizării Avocatul Poporului.
Potrivit acestuia, Parlamentul şi, prin delegare legislativă, în condiţiile articolului 115 din Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală. Autorităţile administraţiei publice nu au o asemenea competenţă, misiunea lor fiind aceea de a asigura executarea legilor.
