Indemnizaţia de creştere a copilului
Mare surpriză, ieri, în comisia de muncă, deputaţii au aprobat un proiect de lege prin care se elimină plafonul maxim de 3.400 de lei impus pentru plata indemnizaţiei de creștere a copilului.
Surpriza a fost mai ales pentru ministrul Muncii, Anca Costea, care habar nu avea de această intenție, nu calculase nimeni un impact bugetar. Dar, asta era abia prima surpriză.
Pe lângă eliminarea plafonului de 3400 de lei, deputații au mai decis să elimine și regula că cine vrea să stea acasă doi ani, în loc de unul, să primească jumătate din indemnizație.
O a treia modificare importantă se referă la creșterea indemnizației minime de creștere a copilului de la 600 de lei la 900 de lei acum, și chiar la 1000 de lei după luna mai, atunci când va crește și salariul minim pe economie.
Așadar o sumă de modificări despre care nu știe nimeni exact ce impact vor avea asupra bugetului de stat și, mai important, nici nu-i pasă nimănui dacă la un moment dat bugetul statului nu va mai putea să le susțină și va fi nevoit să le taie. Ceea ce desigur, va avea un impactg negativ mai mare decât cel pozitiv de acum.
S-a discutat mult despre eliminarea unor inechități. Plafonarea indemnizației la 3400 de lei fiind, spun inițiatorii, una dintre el. Adică de ce o doamnă care câștigă 10.000 de lei pe lună să nu primească indemnizație 8500, ci doar 3400 de lei. Dar, vă întreb, cât de echitabil este ca o doamnă care a stat un an acasă în maternitate, ca să nu ia jumătate de indemnizație, să afle acum că o alta care a decis să facă un copil câteva luni mai târziu va primi doi ani de indemnizație, iar nu unul?
Apoi mai este problema indemnizației minime. 1000 de lei chiar e o sumă, iar într-un mediu mai pauper, există riscul ca o familie să facă din doi în doi ani câte un copil, nu de dragul copilului, ci de dragul sumei de 1000 de lei pe lună.
Cât credeți că vor stimula natalitatea aceste decizii de creștere a indemnizațiilor pentru mame?
