IN MEMORIAM Jean-Paul Belmondo (1933 – 2021)

Născut la 9 aprilie 1933, Jean-Paul Belmondo a fost fiul unui renumit sculptor, Paul Belmondo, şi al pictoriţei Sarah Rainaud-Richard. În pofida originilor sale culturale, acesta a părut să fie mai atras de lumea sportului decât de cea a artei şi a fost un boxer talentat în tinereţe.

Jean-Paul Belmondo a început din anii ’60 să fie interesat de filmele comerciale şi a devenit imediat unul dintre cei mai iubiţi actori francezi atât în comedii cât şi în filme de acţiune.

Actorul s-a impus drept una dintre stelele de magnitudine maximă ale Noului val al cinematografiei franceze încă din 1959, cu rolul din “A bout de souffle” (Breathless), capodopera lui Jean-Luc Godard.

Decizia sa de a se concentra pe filmele comerciale, realizate pentru publicul larg şi să întoarcă spatele filmelor de artă i-a atras numeroase critici. Se spunea despre el că îşi iroseşte talentul indiscutabil, un lucru pe care l-a respins întotdeauna.

“Atunci când un actor are succes, unii îi întorc spatele şi îl acuză că a ales calea uşoară (în carieră n. red), că nu vrea să facă niciun efort sau să îşi asume vreun risc. Dar dacă ar fi atât de uşor să umpli sălile de cinema, atunci lumea filmului ar fi mult mai sănătoasă decât este. Nu cred că aş fi rămas în lumina reflectoarelor atât de mult timp dacă jucam în toate prostiile. Oamenii nu sunt proşti”, spunea Belmondo.

Odată ce a descoperit actoria, a avut nevoie de trei încercări pentru a fi admis ca student, în 1952, la Conservatorul din Paris (Conservatoire National Superieur d’Art Dramatique – CNSAD). Spirit liber, nonconformist, Belmondo a renunţat furios, în 1956, la studii, după ce una dintre performanţele sale a fost primită cu răceală de un juriu al conservatorului. Unul dintre profesorii săi i-a prezis atunci: “Domnul Belmondo nu va reuşi niciodată cu faţa lui de golan”. Belmondo i-a răspuns cu un gest obscen şi a jucat apoi în 80 de filme în următorii 50 de ani.

Belmondo a fost remarcat mai întâi în “Sois belle et tais-toi” (“Look pretty and shut up”) în 1958 şi în “A double tour” de Claude Chabrol din 1959, unde magnetismul său natural “a confiscat” pur şi simplu filmul.

Însă rolul unui mic golan de care se îndrăgosteşte personajul interpretat de Jean Seberg în “A bout de souffle” de Godard l-a propulsat la statutul de star internaţional.

Farmecul lui Belmondo, un amestec neobişnuit de cinism şi de sensibilitate, căldură şi o lejeritate inconştientă, au creat un nou tip de romantism care i-au adus roluri în filme ale Noului Val al cinematografiei franceze, alături de regizori precum Francois Truffaut, Alain Resnais sau Louis Malle.

“Dacă aş avea un sfat pentru tinerii actori, este să nu neglijeze niciodată tehnica: fără tehnică, limitezi inovaţia. Însă nu trebuie să o laşi să se vadă. Ceea ce contează este rezultatul, nu sudoarea şi durerea plătite”, spunea el cândva.