Gheorghe Cojocea, singurul supraviețuitor român al bătăliei de la Kursk

Gheorghe Cojocea s-a născut în aprilie 1922, la Herculane. Provenea dintr-o familie în care cei mai mulți bărbați îmbrăcaseră uniforma militară. Tatăl lui Gheorghe Cojocea luptase în Primul Război Mondial la Mărășești și s-a stabilit la Herculane din simplul motiv că după război, a fost detașat la o unitate militară din zonă. Mai înainte, bunicul lui Gheorghe Cojocea făcuse parte din trupele de dorobanți care luptaseră în Bulgaria, în timpul Războiului de Independență.

Cu un asemenea arbore genealogic, nu e de mirare că și Gheorghe Cojocea a optat tot pentru o carieră militară. S-a înscris la Liceul Militar din Cernăuți, pe care l-a terminat în 1942, pe când omenirea se afla în plin Război Mondial. România era pe atunci aliata Germaniei Naziste și cei mai buni elevi din liceele militare au fost trimiși la specializare în Germania.

Printre cei 30 de tineri români trimisi sa invete cot la cot cu militarii Wermacht-ului s-a numărat și Cojocea, care a fost repartizat la Școala de Tancuri din Berlin. După absolvire, a trebuit să facă 100 de zile de practică, dar pe timp de război, asta a însemnat instrucție pe front. Inițial, ar fi trebuit să meargă în Sahara, dar așa cum a recunoscut mai târziu, a făcut o “românească”.

A pretins că nu poate consuma hrana la conservă, din cauza unor probleme la stomac. Prin urmare, Gheorghe Cojocea a fost trimis pe Frontul de Est, unde a luat parte la cea mai cruntă bătălie de tancuri din istoria omenirii. A fost singurul supraviețuitor român al sângeroasei bătălii de la Kursk, pe care a relatat-o în cartea “Pumnul de fier”.

“Nu sunt un erou. Ce merit am eu că am trăit? Eroi sunt cei care şi-au lăsat oasele pe acolo. (…) Eu trebuia să mor, demult, la Kursk. Acum trăiesc suplimentar”, spunea Gheorghe Cojocea spre finalul vieții. După bătălia de la Kursk, a fost avansat la gradul de locotenent, în cadrul unei ceremonii la care au participat Hitler, Goering sau Goebbels.

A fost trimis înapoi în România cu câteva zile înainte de 23 August 1944, data la care România a întors armele împotriva Germaniei Naziste. Pe timpul ocupației sovietice și apoi, a dictaturii Comuniste, Gheorghe Cojocea a avut o soarta ceva mai blândă decât restul militarilor de carieră care au luptat împotriva URSS-ului. E drept că noile autorităti au avut nevoie de câtiva specialisti pentru a pune bazele unei scoli de tancuri, dar după ce și-au format propriile cadre, Gheorghe Cojocea a fost dat afară din Armată.

A lucrat în cadrul întreprinderii „Prototip”, vreme de mulți ani și a fost reprimit în Armată la insistențele unor foști elevi ai săi. Chiar dacă a fost permanent urmărit de Securitate și nu a ieșit la pensie cu gradul care i se cuvenea, a fost un miracol ca nu a făcut închisoare, așa cum s-a întâmplat cu cei mai mulți militari de carieră din generația sa. Gheorghe Cojocea s-a stins în septembrie 2012, pe când avea 90 de ani.

FOTO: Captura Giga TV