Constantin „Bâzu” Cantacuzino s-a născut în noiembrie 1905, la București. Despre familia sa s-ar putea scrie volume întregi și, foarte pe scurt, printre strămoșii săi se numărau împărați bizantini sau domnitori ai țărilor române.
Așadar, se trăgea dintr-o familie nobiliară și tatăl și unchiului lui Constantin Cantacuzino au fost într-o vreme primari ai Bucureștiului.
A învățat să conducă autoturisme încă de la vârsta de 13 ani și tot pe atunci a învățat să tragă cu arma. A terminat liceul în Elveția, la Geneva. După obținerea bacalureatului a studiat și Dreptul și Comerțul, la universitățile din Paris, respectiv Strasbourg. Pe când era în străinătate, a început să practice hocheiul. Mai mult de atât, Constantin Cantacuzino a fost căpitanul echipei naționale de hochei a României, care a participat la Campionatul Mondial din 1933.
A fost și campion național la tenis de câmp și în plus, a participat la numeroase raliuri de automobilism și motociclism. Tot la jumătatea anilor 30 și-a obținut brevetul de pilot și, într-o primă fază, a participat la numeroase concursuri de acrobații.
Începând cu 1937 a fost pilot în cadrul LARES, dacă vreți, un fel de precursor al TAROM-ului actual.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost de departe cel mai bun pilot de vântătoare al României și istoricii spun că a doborât cel puțin 50 de avioane inamice. Numărul ar putea fi considerabil mai mare, pentru că „Bâzu” Cantacuzino își lasă de multe ori coechipierii să dea lovitura de grație.
În acest fel, mulți au fost medaliați sau înaintați în grad.
În august 1944, după ce România a întors armele împotriva Germaniei Naziste, Constanin Cantacuzino a decolat de la București cu destinația Foggia, Italia. Pilota un avion de vântătoare și ascuns în fuselaj se afla un locotenent-colonel american. Era unul dintre cei peste 1000 de piloți luați prizonieri de Armata Română, după ce, evident, au fost doborâți în timpul misiunilor. Multumită lui “Băzu” Cantacuzino, ofițerul american a luat legătura cu restul forțelor Aliate și toți prizonierii americani sau britanici au fost evacuați din București, înainte de venirea Armatei Sovietice.
Chiar dacă a primit numeroase decorații pentru faptele sale, Cantacuzino nu a scăpat de “curățenia” pe care comuniștii au făcut-o în toate domeniile, inclusiv în aviație. Evident, averea familiei i-a fost confiscată și cu greu, a reușit să fugă din țară. Într-un final, s-a stabilit în Spania, unde a colaborat cu o firmă aeronautică. Cu ajutorul lui “Bâzu” Cantacuzino, au fost îmbunătățite mai multe modele de avioane. În plus, asul aviației românești participa în mod frecvent la spectacole aeronautice în Spania, Franța sau Marea-Britanie.
S-a stins în mai 1956, din cauza unei complicații apărute după ce a fost operat de ulcer. Avea 51 de ani.
