Câte adăposturi le oferă statul femeilor abuzate de parteneri?
Frică, pumni, palme, țipete sau amenințări, iată cum poate fi rezumată viața pentru mii de femei din România, care sunt victime ale violenței domestice.
De rușinea rudelor și cunoștințelor, femeile tac, găsind pretexte precum „copiii au nevoie de ambii părinți” sau „ne va arăta lumea cu degetul”.
Multe dintre ele pier pentru că partenerii de viață le torturează.
În plus, mii de copii învață că a ridica mâna împotriva cuiva este normal.
Cum ajută statul român victimele violenței domestice?
Legea prevede că victima violenței în familie are dreptul la servicii de consiliere, reabilitare, asistență juridică și medicală gratuite.
Însă, în realitate nu sunt centre de stat în toată țara, sunt câteva județe în care direcțiile de asistență socială nu oferă nici un sprijin, și de cele mai multe ori, victimele apelează tot la cele private.
Alexandra Stănescu:
În 6 județe nu există nici un centru social în care femei care sunt agresate de soți, să se poată adăposti.
Asta poate și pentru că, legea actuală prevede doar obligația autorităților locale de a oferi sprijin și centre de locuit femeilor care sunt victime ale violenței în familie, însă nu amendează în nici un fel autoritățile locale care nu iau măsuri.
Sunt 60 de centre în toată țara în care mamele agresate de soți pot locui împreună cu copii cel mult 3 luni.
Statul nu doar ca nu ofera adaposturi, dar nici nu încurajeaza în vreun fel victimele să depună plângeri sau să-și reia viața, fără sotul agresor.
De cele mai multe ori, victimele nu știu cui să ceara ajutor, în special cele care locuiesc la sate.
La numărul unic de urgență s-au înregistrat anul acesta în primele două luni peste 200 de apeluri, preponderent în mediul urban.
La adăposturile care există totuși, victimele sunt ajutate de specialiști să își găsească un loc de muncă sau un loc în care să locuiască după ce trebuie să plece din centru.
Apoi, autoritățile le monitorizează cazul timp de 6 luni.
Sunt așadar puține centre, cu doar 9 – 15 locuri în general în fiecare centru, și în plus lipsesc și asistenții sociali care să aibă grijă de victime.
Să luăm câteva exemple: în tot județul Maramureș, există un singur centru pentru femeile victime ale violenței domestice, și aici pot veni doar persoanele care locuiesc în orașul Baia Mare.
Sunt 15 locuri, iar acum doar 2 victime locuiesc acolo pentru o perioadă de 2 luni.
La un centru din Brașov, anul trecut au venit doar 5 femei împreună cu copiii lor, iar in 2018, nici o mamă agresată de soț nu a venit să ceară ajutor.
În Constanța, anul trecut la Telefonul verde pentru victimele violenței, au sunat doar 6 persoane, din care doar 3 ar fi fost dispuse să și plece de acasă.
În programul de Guvernare actual, valabil până în 2020, PSD promite 20 de locuințe protejate pentru victimele violentei domestice.
