Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte, cu precădere, de anii copilăriei, de mersul la colindat şi de emoţia aşteptării împodobirii bradului.
De mii de ani se obişnuieşte ca, în preajma Crăciunului, oamenii să se adune în cete şi să pornească colindatul.
Această tradiţie aduce bucurie atât celor care colindă pe la casele oamenilor, cât şi celor care primesc colindatori, răsplătindu-i cu daruri şi contribuind, astfel, la păstrarea datinilor străvechi.
Versuri “Am plecat să colindăm”:
Am plecat să colindăm,
Domn, Domn, să-nălţăm,
Când boierii nu-s acasă,
Domn, Domn, să-nălţăm,
Când boierii nu-s acasã,
Domn, Domn, să-nălţăm,
C-au plecat la vânătoare,
Domn, Domn, să-nălţăm,
Să vâneze căprioare,
Domn, Domn, să-nălţăm,
Să vâneze căprioare,
Domn, Domn, să-nălţăm,
Căprioare n-au vânat,
Domn, Domn, să-nălţăm,
Ci-au vânat un iepuraş,
Domn, Domn, să-nălţăm,
Ci-au vânat un iepuraş,
Domn, Domn, să-nălţăm,
Să facă din pielea lui,
Domn, Domn, să-nălţăm,
Vestmânt frumos Domnului,
Domn, Domn, să-nălţăm,
Vestmânt frumos Domnului,
Domn, Domn, să-nălţăm.
Foto: Tiberiu Sahlean / Shutterstock.com
