Părintele greco-catolic Victor Ostropel, despre ce înseamnă „magia” Crăciunului: „Să petrecem această sfântă și dumnezeiască sărbătoare cu simplitate și discreție, îngrijorați de nevoile celorlalți”

„Magia” Crăciunului poate să sune diferit pentru fiecare dintre noi: compania cuiva drag, un cozonac doldora de cremă, un brad împodobit în familie sau o zi liberă dedicată propriei persoane. Preotul greco-catolic Victor Ostropel vorbește despre cum este înțeleasă în prezent ideea de „magie” a Crăciunului. Potrivit acestuia, „goana după cadoul sau după sejurul perfect, hipnoticele luminițe” din oraș și excesul de preparate de Sărbători îi fac pe oameni să uite adevărata semnificație a Crăciunului. „Nașterea Domnului ne invită la introspecție, nicidecum la lăfăire”, consideră părintele Victor Ostropel.

„Nu magie ar trebui să fie cuvântul care să descrie nașterea Celui mai presus de ființă”, ne spune preotul greco-catolic Victor Ostropel. El îi îndeamnă pe oameni să se gândească la Crăciun ca la o sărbătoare a simplității și a discreției.

Preotul greco-catolic Victor Ostropel: „Dumnezeu nu este superstar. Sfânt, da, e un atribut cât se poate de potrivit”

„Nu a fost nimic magic sau ocult și nici măcar feeric în sărăcia staulului-peșteră din Betleemul Iudeii. Spectaculos, nici atât. Dumnezeu nu este superstar. Sfânt, da, e un atribut cât se poate de potrivit pentru Crăciun. La fel și Dumnezeiesc. Dar la fel de potrivite sunt și următoarele: simplitate, discreție, îngrijorare, renunțare. Prin urmare, cu mult mai potrivită decât atât de lipsita de originalitate urare: «Fie ca magia Crăciunului să facă poc-poc!», ar fi următoarea: «Fie ca să petrecem această sfântă și dumnezeiască sărbătoare cu simplitate și cu discreție, îngrijorați de nevoile celorlalți și dispuși să renunțăm la puținul nostru, pentru Domnul!»”, spune preotul Victor Ostropel.

Pocnitorile, excesul de mâncare și goana oamenilor după cadoul ideal îndepărtează, de fapt, de la ceea ce ar trebui să semnifice Crăciunul, mai spune preotul Ostropel, adică o sărbătoare a analizării propriilor gânduri, nicidecum una a desfătării.

Preotul greco-catolic Victor Ostropel: „Privind în peștera propriului suflet, îl vom putea vedea pe Iisus luminându-ne tot mai mult cu prezența lui sfântă. Altfel, sunt pline orașele de luminițe”

„Apoi mai sunt și toate celelalte «tradiții» nestrămutate care au și ele magia lor: sunetul de pocnitori, spectaculoasele artificii sau, mai nou, dronele de pe cer, învălmășeala și goana după cadoul sau după sejurul perfect, hipnoticele luminițe aruncate peste toate, ghiftuirea cu cozonac și caltaboș, petrecerile tematice etc., etc. Și ce face, de fapt, «magia» acestora? Ne distrage atenția de la adevăratul cadru al Crăciunului. Ne face să uităm – cât de confortabil, nu-i așa? – că locul în care Pruncul Sfânt vine este doar o peșteră mizeră. Și nu la pereții între care trăim mă refer aici, ci la cei ai sufletelor noastre. Așadar, Nașterea Domnului ne invită la introspecție, nicidecum la lăfăire. Și doar așa, privind în întunecimea din noi, în peștera propriului suflet, îl vom putea vedea pe Iisus luminându-ne tot mai mult cu prezența lui sfântă. Altfel, sunt pline orașele de luminițe”, mai spune părintele Victor Ostropel.

Preotul greco-catolic mai explică că oamenii pun în prezent prea mult accent pe dimensiunea materială a dăruirii și ignoră modul ideal în care Dumnezeu și-a arătat iubirea față de oameni: „Am acceptat să fim duşi de valul nebun în momentul în care, de Crăciun, le-am înlocuit pe cele spirituale cu cele materiale; altfel spus, am înlocuit grija pentru veşnicie cu grija zilei de mâine.”

Preotul Victor Ostropel: „Nu acesta este mediul în care Micuţul Isus s-a născut”

Victor Ostropel amintește că, în urmă cu mai bine de 2000 de ani, omenirii i-a fost oferit un dar divin, dar avertizează că nu toți l-au primit. Totuși, subliniază că niciodată nu este prea târziu să-l descoperim.

Victor Ostropel: „Nu contest faptul că, în goana după promoţii, poate vom reuşi să punem deoparte ceva şi pentru sărăcuţii Domnului. Dar un simplu cadou – mai mult sau mai puţin inspirat – făcut din prisosul nostru nu poate să desăvârşească toată această perioadă! Și revin la Darul pe care noi, oamenii, l-am primit de acum mai bine de 2000 de ani, chiar l-am primit? Da, dar nu toţi. Însă mai este timp. Mai avem câteva zile în care putem să primim cu toţii, fiecare în parte, Darul Domnului, pe însuşi Fiul său cel Unul Născut. Şi unde să-l primim? În nici un caz în casele noastre împodobite cu lumini stridente şi cu ornamente fistichii! Nu acesta este mediul în care Micuţul Isus s-a născut. Ci, mai degrabă, în peştera în care ne-am transformat inimile, ca să ne-o încălzească şi să ne-o lumineze! Să nu ne speriem de necurăţia noastră, deoarece peştera cea săracă şi mizeră este locul ales de Dumnezeu ca fiind cel mai potrivit pentru a se naşte!”

Și cum putem primi acest dar? Preotul ne îndeamnă să ne întoarcem spre sacramentul Sfintei Euharistii: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6, 54). Iar atunci când vom fi întrebați care este cel mai prețios cadou primit de Crăciun, să putem răspunde: „L-am primit pe Domnul, pe cel ce s-a născut din Fecioară în staulul din Betleem și pe cel care s-a re-născut în inima mea!”

Victor Ostropel este preot greco-catolic, profesor de religie și absolvent de Teologie și Istorie la Universitatea Babeș-Bolyai.