Amintiri din pușcărie
Reportaj de Victor Marin
În luna ianuarie au fost spuse tot felul de grozăvii în încercarea de a justifica o inițiativă care ar fi urmat să scurteze până la liberare pedepsele executate în prezent de niște prieteni politici. Astăzi ne vom întoarce în timp, la Penitenciarul Jilava, acolo unde vreme de trei ani am urmărit diverse programe educative pentru deținuți. Vorbim despre infractorii obișnuiți, nu despre gulerele albe care ajung în închisoare după ce jefuiesc miliarde din fondurile statului.
În România, gradul de ocupare a închisorilor se calculează după două metode diferite. Indiferent de metodă, calculul iese prost, numărul deţinuţilor este fie la limita maximă, fie depăşește numărul locurilor din penitenciare.
Standardele Consiliului Europei obligă la asigurarea unui minimum de 4 metri pătraţi de spaţiu pentru fiecare deţinut. Legislaţia românească a adoptat acest standard, însă doar pentru penitenciarele de maximă siguranţă şi deţinuţii cu regim. Pentru deţinuţii cu regim deschis şi semideschis, se aplică un standard de minimum 6 metri cubi de aer.
România se află pe locul 2 în Europa la înghesuiala din închisori, după Liechtenstein, care are însă doar 50 de puşcăriaşi. România este urmată în topul supraaglomerării de Ungaria (139%), Albania (124%), Grecia (119%), Franţa (115%), Slovenia (112%), Portugalia (111%), Serbia (110%), Italia (108%) şi Irlanda (101%), conform cifrelor din 2014 ale Eurostat.
Dintre cele 16 penitenciare de maximă siguranţă din România, 12 şi-au depăşit capacitatea după standardul românesc, iar pe cel european 15 sunt supraaglomerate.
Sub pretextul că vrea să rezolve chestiunea supra-aglomerării penitenciarelor, PSD a avut în ianuarie o primă tentativă de modificare a unor prevedei din Codul Penal. De fapta inițiativa legislativă privind redefinirea abuzului în serviciu era scopul principal, grațierea unor pedepse era doar dezideratul, poate, al câtorva politicieni deja aflați după gratii sau care așteaptă sentințe definitive.
Faptul că a fost o perdea de fum este demonstrat de adoptarea la ceas de seară a celebrei OUG 13 și cădearea în uitare a proiectului privind grațierea.
La momentul respectiv argumentele PSD au fost desființate de chiar de statisticile sistemului penitenciar. Aproape 900 de oameni au murit în închisorile din România în ultimii 9 ani, ceea ce înseamnă că în medie câte un om a decedat la mai puţin de 3 zile, conform statisticilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Totuși, rata mortalității în penitenciare este cu mult sub rata mortalității populației țării.
Asta nu înseamnă că în penitenciare situația e bună. Nici pe departe. Poate tocmai de aceea, acolo unde sunt organizate diverse programe de reeducare, ce le permit deținoților să parăsească spațiu restrâns al celulei, condamnații se grăbesc se participe.
Uneori doar pentru a schimba peisajul, alteori pentru că le este cu adevărat util. Să înveți să scrii și să citești în pușcărie parcă face ca timpul să nu fi trecut în zadar.
În 2013, câțiva deținuți au avut posibilitatea să își liniștească gândurile și frământările într-o companie deja recunoscută pentru calitățile terapeutice. Vorbim de câini. Câțiva câini comunitari au căpatat sarcina de a-i ajuta pe deținuți să se pregătească pentru reintegrarea în comunitate.
Din 2013 ne întoarcem în timp și mai mult, pentru a ne aminti de, probabil, cel mai cunoscut proiect gândit pentru deținuți: Scena din spatele gratiilor. În 2012, condamnații au urcat pe scena Teatrului NOTTARA. Toate aceste proiecte vor continua și în 2017, dar, mai mult, lor li se va adăuga și un proiect bazat pe foclor – “Junii Jilavei”.
