10 Mai, sărbătoare naţională. Ce a însemnat această zi în istoria românilor
Declarată sărbătoare națională, ziua de 10 mai marchează trei momente istorice: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în Moldova şi Ţara Românească fusese motivul pentru care puterile europene acceptaseră unirea celor două Principate, în 1859.
Alungarea domnitorului risca să ducă la dizolvarea acestei uniuni, astfel că elitele aflate la conducere trebuiau să acţioneze rapid.
Alegerea prinţului prusac Carol de Hohenzollern-Sigmaringen era sprijinită de Napoleon al III-lea al Franţei, dar nu era bine văzută de Imperiul Habsburgic şi de cel Otoman.
La data de 10 mai 1866, prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul de credinţă în faţa Parlamentului şi a fost proclamat domnitor al României, păstrând această titulatură până în 1881.
Pe 19 mai 1877, Sentul României a votat proclamaţia de independenţă a României faţă de Imperiul Otoman, unul din cele mai importante momente ale domniei lui Carol şi act care i-a adus un prestigiu uriaş.
În martie 1881, Parlamentul a votat transformarea ţării din principat în regat, iar la data de 10 mai 1881, Principele Carol a fost încoronat rege al României.
Ziua de 10 mai a fost Ziua Naţională a României între 1866 şi 1947.
