Ziua Internațională a Păsărilor 2026. Mierla, pasărea anului în România, și alte curiozități despre specii de păsări  | AUDIO

Marcăm, astăzi, cea mai veche sărbătoare din calendarul mediului. Este Ziua Internaţională a Păsărilor, sărbătorită în 1 aprile încă din anul 1906. Sunt sanitari ai pădurilor, împrăştie seminţe, fertilizează solul, oxigenează aerul şi contribuie la stabilizarea climei. Cu această ocazie, Societatea Ornitologică prezintă pasărea anului în România. Aceasta este Mierla.

Pasărea anului în România: Mierla

Specie de pasăre cântătoare de talie medie, Mierla are o înfățișare caracteristică, penajul fiind relativ uniform și închis la culoare.

Specia prezintă dimorfism sexual. Masculul are penajul complet negru, cu inelul orbital și ciocul de culoare galben-portocalie, pe când femela are penajul de culoare maroniu închis, pieptul pestriț și ciocul maroniu cu baza gălbuie. Lungimea corpului este de 23,5 – 29 de cm, iar greutatea este de 60 – 149 de grame.

Mierla este răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord, Australia și Noua Zeelandă.

În trecut, o pasăre de pădure, însă – notează ornitologii – începând cu secolul XIX, prin apariția parcurilor, a început să trăiască prin grădini, în apropierea gospodăriilor.

În România, pot apărea în timpul iernii exemplare din regiunile muntoase sau din zonele nordice ale Europei.

În lume trăiesc peste 10.000 de specii de păsări.

12% dintre ele sunt în pericol să dispară în următorul secol, notează Societatea Ornitologică din România. Supravieţuirea lor depinde de sprijinul pe care toţi oamenii planetei trebuie să-l acorde măsurilor de conservare şi protejare a acestora.

Importanța păsărilor în ecosisteme

Păsările sălbatice migratorii pot fi protejate doar printr-o cooperare transfrontalieră deoarece expansiunea urbană şi reţelele de transport au fragmentat şi redus habitatele lor naturale, agricultura intensivă, tăierile de păduri, pescuitul şi utilizarea pesticidelor le-au diminuat sursele de hrană, iar vânătoarea a fost necesar să fie reglementată pentru a nu le pune în pericol.

Păsările ne fac plăcere şi observarea sau ascultarea cântecului lor ne inspiră, dar ele sunt şi componente esenţiale ale ecosistemelor, păduri sau zone maritime, care ne asigura hrană, medicamente sau materii prime.

Păsările contribuie la stabilitatea climei, oxigenează aerul, transformă poluanţii în nutrienţi şi deoarece se află în vârful lanţului trofic, sunt un adevărat indicator al stării generale a biodiversităţii. Dacă ele încep să dispară, mediul se află în pericol şi trebuie să acţionăm.

Convenţia internaţionale pentru apărarea păsărilor, adoptată în 1 aprilie 1906, a fost unul din primele documente internaţionale privind protecţia mediului, iar Ziua Internaţională a Păsărilor este marcată anual la 1 aprilie, în cadrul programului UNESCO sub titulatura „Omul şi biosfera”.

Curiozităţi despre păsări

Păsările – cele mai desăvârşite dintre toate fiinţele zburătoare – îşi fac apariţia odată cu omul, pretutindeni unde acesta se stabileşte.

– Se spune că dacă păsările zboară cât mai sus pe cer, vremea va fi frumoasă, însă, în cazul în care acestea zboară aproape de sol e semn că vremea se înrăutăţeşte;

– Proporţional cu dimensiunile ei, o pasăre are nevoie de mai multă mâncare decât un bebeluş sau o pisică;

– Albatroşii pot să doarmă în timp ce zboară cu viteze de până la 40 de kilometri pe oră;

– Prima pasăre domesticită a fost gâscă;

– Măcăitul raţei nu are ecou şi acesta este un fapt pe care nici cercetătorii nu-l pot explica;

– Potârnichea trăieşte în perechi, bărbătul fiind credincios soţiei;

– Bufniţele îşi răsucesc capul aproape circular, întrucât nu-şi pot mişca ochii. Ochii lor nu sunt rotunzi, ci tubulari;

– Pasărea-liră este un adevărat fenomen al naturii, este o imitatoare neîntrecută şi poate reproduce lătratul câinelui, hohote de râs, ţipete de copii şi cântecele altor păsări;

– Pasărea-călugăr, mare cât un cocostârc, îşi face un un cuib înalt de 1m şi în diametru de 2m;

– Pescăruşul albastru este cea mai răbdătoare pasăre din ţara noastră, stă ore în sir la pândă cu privirea ţintă pe luciul apei, iar dacă nu prinde peştişorul din prima încercare se ia după el, înot, servindu-se de aripi ca de lopeţi.

– Pinguini îşi crec puii în adevărăte grădiniţe, sub supravegherea adulţilor;

– Fiecare specie are drumul ei de migraţie, dar toate formează o reţea complicată de linii curbe care pleacă din nord, se apropie între ele, se întretaie şi se opresc acolo unde sunt condiţii bune de trecere şi de hrană.