Sportul românesc – trist după moartea Iolandei Balaş

Iolanda Balas s-a nascut in 1936 la Timisoara si a inceput atletismul la 12 ani, doborand recordul national la saritura in inaltime la doar 15 ani. A devenit campioana olimpica in 1960 la Roma, pastrandu-si medalia suprema si la editia din ’64 la Tokyo.

In acea perioada a stabilit 14 recorduri mondiale iar aurul cucerit de ea la Roma a fost primul pentru atletismul romanesc.

In acea finala Iolanda Balas a scris un episod memorabil – a ramas in concurs singura, insa la cererea publicului care o ovationa, a continuat sa sara pana a trecut peste stacheta ridicata la un metru 85.

In aceasta proba, sportivele sareau prin procedeul “foarfeca” si nu prin aruncare cu spatele peste bara.

Iolanda Balas mai are in palmares inca doua titluri europene, castigate inainte de 1967, cand s-a retras din cauza unei accidentari la calcai.

A fost mai apoi antrenoare la clubul Steaua, membra a Asociatiei Continentale de Atletism, iar din 1988 pana in 2005 a condus federatia romana de specialitate.

In 2012 a fost inclusa “Hall of Fame” pentru merite deosebite in sportul mondial. In mandatul ei la presedintia atletismului autohton acest sport a fost reorganizat si modernizat – mai ales in privinta bazei materiale. S-a construit un sediu al forului cu o arhitectura impresionanta, alaturi de un stadion complet utilat si dedicat atletismului, care poarta numele Iolandei Balas.

O alta fosta mare campioana, Gabriel Szabo a declarat pentru Europa FM ca Iolanda Balas i-a fost un mentor in timpul carierei si dupa ce a iesit de pe pista:

Si presedintele Comitetului Olimpic si Sportiv RomanAlin Petrache a declarat ca Iolanda Balas “va ramane o mare sportivă a olimpismului şi va fi mereu etalonul atletului dedicat depăşirii propriilor standarde”.