Siguranța copiilor pe internet: ce trebuie să însoțească regulile pentru rețelele sociale (P)
Discuția despre limitele de vârstă pentru rețelele sociale pune pe masă întrebări importante: ce servicii pot folosi copiii, cum sunt protejați și cine răspunde când apar abuzuri? În același timp, școlile și familiile trebuie să poată gestiona situațiile care există deja. Un copil amenințat într-un grup de mesagerie are nevoie de un adult care știe cum să îl ajute, iar un profesor care primește o sesizare are nevoie de un traseu clar. Aceste nevoi rămân, indiferent de forma pe care o vor avea regulile de acces.
Educația și responsabilitatea platformelor trebuie tratate împreună
„Orice limită de vârstă trebuie judecată după ce schimbă cu adevărat în viața copiilor, nu după cât de bine sună. Dar oricare ar fi ea, educația rămâne necesară și înainte, și după. Un copil trebuie să recunoască manipularea, hărțuirea și șantajul, să știe când să ceară ajutor și cui să se adreseze. Asta nu se învață dintr-o prezentare pe an, ci prin exerciții și conversații repetate, altfel nici nu putem ști dacă a înțeles. Iar platformele au și ele partea lor de responsabilitate: cum îi protejează pe copii, ce conținut lasă să circule și cum răspund când cineva cere ajutor. Nu putem pune toată greutatea pe umerii copilului, ai părintelui sau ai profesorului. Educația și regulile pentru platforme trebuie discutate împreună”, a declarat Alin Chiriac, fondator Adfaber.
Resursele există. Acum trebuie folosite
La Adfaber am dezvoltat, prin Eroii Internetului, materiale gratuite pentru profesori, elevi și părinți, iar din 2020 peste 35.000 de profesori au lucrat cu ele. Experiența programului poate contribui la o intervenție mai consecventă în școli, dar publicarea materialelor este doar un pas. În raportul publicat în octombrie 2025 am semnalat dificultățile profesorilor legate de timpul disponibil și de sprijinul instituțional pentru siguranța online: folosirea constantă a materialelor presupune coordonare, formare și acces la ajutor specializat.
Propunere pentru o etapă inițială de 90 de zile
Ministerul poate convoca școli, specialiști și organizații cu experiență pentru a stabili o intervenție limitată, cu obiective clare, după ce sunt convenite numărul școlilor-pilot, capacitatea de formare, costurile și responsabilitățile. Prima componentă ar fi câteva ore pe an despre siguranța online, la dirigenție, educație civică, dezvoltare personală sau TIC, în care elevii exersează, prin activități potrivite vârstei, recunoașterea situațiilor de risc și cererea de ajutor. A doua ar fi formarea diriginților și a directorilor despre primirea și transmiterea sesizărilor. A treia ar fi o procedură simplă în fiecare școală participantă pentru amenințările online, conectată la procedura existentă a Ministerului. Alături de acestea, părinții trebuie informați, cu exemple practice și persoane de contact.
Teme precum cyberbullyingul, șantajul cu imagini intime și radicalizarea violentă au nevoie de conținut și răspunsuri adecvate. Profesorii trebuie sprijiniți să recunoască situații care cer ajutor, fără să li se ceară diagnostice sau investigații.
Nimeni nu poate promite că un curs elimină violența. Putem însă face în așa fel încât fiecare copil să știe cui să spună și fiecare adult să știe ce face mai departe. Profesorii care vor să înceapă de mâine găsesc materialele gratuite și formarea pe https://adfaber.org/eroii-internetului/.
Sursa foto: Arhiva proprie
