De ce nasul „vede” uneori mai departe decât ochiul? Care e legătură dintre „mirosul de țară”, vreme, sol și hrana noastră (P)

Generații întregi i-au spus simplu „miros de țară”, pentru că fertilizarea cu gunoi de fermă este una dintre cele mai vechi metode prin care agricultura readuce în sol o parte dintre resursele luate de recoltele precedente. Agricultura modernă nu a abandonat acest principiu, l-a mutat într-un sistem mult mai controlat: depozitare și compostare în condiții reglementate, analize, planuri de fertilizare, limite de azot, perioade în care aplicarea este interzisă și tehnologii care urmăresc reducerea pierderilor către aer și apă.

E adevărat: unele mirosuri pot fi detectate de oameni la concentrații foarte mici, dar nasul nu reacționează la toate substanțele la fel. Hidrogenul sulfurat, de exemplu, poate fi detectat de unele persoane la concentrații foarte mici, căci sensibilitatea individuală variază, astfel încât doi oameni aflați în același loc pot descrie diferit același aer. Acesta este motivul pentru care intensitatea senzației nu poate fi transformată direct în sau echivalată cu „concentrația” substanțelor din aer.

Mirosul este o percepție biologică, nu o analiză chimică

În cazul terenurilor fertilizate, gunoiul solid de bovine, dejecțiile de porcine și gunoiul de pasăre cu așternut pot elibera amoniac și alți compuși volatili, care, odată ajunși în aer, sunt purtați de vânt și se diluează. Cât de departe îi simțim depinde de pragul olfactiv al fiecărei substanțe, de sensibilitatea fiecărei persoane și de vreme. Un miros perceput de la distanță arată că moleculele au ajuns la nas, dar nu spune, singur, ce concentrație are un anumit poluant ori că fertilizarea organică nu a fost făcută corect. Disconfortul poate fi real, iar unele persoane sunt mai sensibile decât altele, dar evaluarea riscului cere însă identificarea substanței, concentrației, frecvenței și duratei expunerii. De aceea, „se simte de la kilometri” descrie raza percepției, nu automat gravitatea unei expuneri. Nasul este un detector sensibil, însă instrumentele adecvate și autorizate trebuie să măsoare poluanții.

• Pragul olfactiv este concentrația la care un miros începe să fie perceput, iar valoarea diferă între substanțe și persoane.
• ATSDR (Agenția pentru Substanțe Toxice și Registrul Bolilor din SUA) arată că unele substanțe pot fi mirosite înainte de a atinge niveluri nocive.
• University of Missouri Extension (Departamentul Agricol al Universității din Missouri) arată că dejecțiile lichide tind să emită mai multe mirosuri decât materialele uscate.
• Umiditatea ridicată, aerul calm și vântul spre zone locuite cresc probabilitatea ca mirosurile să fie sesizate la distanță.

Fertilizantul organic nu pleacă direct din fermă și nu ajunge oricum pe câmp

Imaginea potrivit căreia gunoiul de fermă este scos din adăpost și dus direct pe teren simplifică foarte mult ceea ce se întâmplă în exploatațiile zootehnice mari. Codul de bune practici agricole prevede că, pentru exploatațiile cu peste 40 UVM, sistemele de depozitare și compostare a gunoiului de grajd trebuie realizate pe platforme betonate cu bazin de retenție pentru fracția lichidă, lagune impermeabilizate sau alte soluții constructive durabile care asigură impermeabilitatea. Depozitarea direct pe sol este interzisă, iar capacitatea instalațiilor trebuie dimensionată în funcție de efective, tipul animalelor și durata perioadei în care fertilizarea nu poate fi efectuată, plus încă o lună. Platforma are o funcție esențială: permite ca gunoiul de fermă să fie depozitat și gestionat în condiții controlate, înainte ca nutrienții să fie readuși pe teren.

În spatele fertilizării organice există, așadar, și investiții pe care nu le vedem: suprafețe impermeabilizate, sisteme de colectare a fracției lichide, spații suficient de mari pentru stocare și compostare, utilaje pentru manipulare, transport și împrăștiere, precum și costurile analizelor și planificării agronomice.

Există și un calendar: fertilizarea organică nu se face oricând

Faptul că „mirosul de țară” devine mai familiar în anumite perioade ale anului are și o explicație ce ține de normele în vigoare. În România, aplicarea îngrășămintelor organice este interzisă între 15 noiembrie și 10 martie în zona de câmpie, 10 noiembrie și 20 martie în zona de deal și 5 noiembrie și 25 martie în zona de munte. Calendarul este stabilit tocmai pentru a limita aplicarea în perioadele în care culturile valorifică puțin nutrienții, iar riscul pierderilor este mai mare. Există și o limită cantitativă clară: azotul provenit din îngrășăminte organice nu poate depăși 170 kg N/ha/an, iar aceasta este o limită maximă, nu o recomandare de aplicare. Cantitatea efectivă trebuie corelată cu necesarul culturii și planul de fertilizare.

Așadar, odată cu revenirea perioadelor permise și a condițiilor potrivite de lucru, multe exploatații agricole intră firesc în aceeași etapă a calendarului agricol și, așa cum vara vedem într-un interval relativ scurt combine pe câmp și utilaje încărcate cu cereale pe drumurile de țară, primăvara și toamna putem simți temporar, câteva ore sau zile, și efectul olfactiv al lucrărilor de fertilizare.

De ce nasul poate „vedea” un câmp pe care ochiul nu îl vede

După aplicare, mirosul nu rămâne suspendat deasupra terenului, căci vântul îl transportă. O schimbare a direcției vântului poate face ca mirosul să ajungă într-o localitate care cu câteva ore înainte nu simțea nimic. De asemenea, în timpul zilei, o atmosferă mai turbulentă favorizează dispersia pe verticală, în timp  ce spre seară, în anumite condiții, atmosfera devine mai stabilă, iar compușii odorigeni pot rămâne mai aproape de sol. De aceea, același teren, cu aceeași cantitate de fertilizant deja aplicată, poate fi aproape insesizabil la prânz și mult mai perceptibil seara.

În Transilvania, relieful poate amplifica această impresie: alternanța dintre dealuri, văi, culoare și depresiuni influențează circulația locală a aerului. În seri calme, aerul rece și mai dens poate coborî de pe versanți către zonele joase, transportând odată cu el și aer provenit dinspre terenurile agricole. Județul Cluj oferă un exemplu intuitiv: terenurile agricole coexistă cu văile Someșurilor, zone deluroase, culoare și depresiuni. Într-un asemenea relief, locul în care simțim mirosul nu trebuie confundat cu locul în care se află sursa, iar faptul că mirosul este perceput la distanță nu ne spune cât fertilizant a fost aplicat. Nasul detectează foarte bine prezența unui miros, dar nu poate măsura doza de azot pe hectar, respectarea planului de fertilizare sau concentrația unui anumit compus în aer.

„Miros de țară” nu înseamnă orice miros greu dintr-un oraș

Normalizarea mirosului firesc asociat fertilizării organice nu înseamnă minimalizarea disconfortului resimțit de oameni. Dacă un miros ajunge într-o zonă locuită și este neplăcut, disconfortul este real.

Dar este la fel de importantă distincția dintre un episod temporar asociat lucrărilor agricole și un miros greu, atipic sau persistent a cărui sursă nu este cunoscută. Mirosul fertilizării organice se schimbă odată cu uscarea materialului, încorporarea în sol și evoluția vremii. Un miros persistent sau diferit nu ar trebui atribuit automat unei ferme sau unui teren agricol doar pentru că acestea există în regiune. Nu orice miros neplăcut este „miros de țară”, după cum nici simplul „miros de țară” nu demonstrează că fertilizarea a fost excesivă sau incorectă.

Gunoiul de pasăre cu așternut: multă valoare agronomică într-un material relativ uscat

Nici fertilizanții organici nu sunt identici: gunoiul solid de bovine, dejecțiile lichide de porc și gunoiul de pasăre cu așternut diferă prin conținutul de apă, concentrația nutrienților, proporția formelor de azot și aportul de materie organică. Gunoiul de pasăre cu așternut are un avantaj important: este, în general, relativ uscat și concentrat în azot, fosfor și potasiu, iar materialul de așternut aduce suplimentar materie organică. Practic, pentru aceeași masă transportată spre teren, fermierul deplasează mai multă substanță uscată și mai puțină apă decât în cazul unor fertilizanți organici foarte diluați. Aceasta îi conferă o eficiență agronomică și logistică importantă. Nutrienții pot susține cultura, iar materia organică contribuie în timp la funcționarea solului, inclusiv la structură, activitate biologică și regimul apei.

De ce contează toate acestea pentru hrana noastră

Legătura dintre gunoiul de fermă și raftul magazinului pare îndepărtată, dar economic și nutrițional este foarte concretă. Fiecare recoltă scoate nutrienți din teren și pentru a produce din nou, agricultura trebuie să îi completeze. O parte vine din fertilizanți minerali cumpărați la prețuri din ce în ce mai mari, iar o parte poate proveni din resurse organice existente deja în sistemul agricol.

În aprilie 2026, prețurile fertilizanților azotați din UE erau cu aproximativ 71% peste media anului 2024, iar Comisia Europeană avertizează că prețurile ridicate ale fertilizanților pot determina fermierii să reducă dozele, cu efect asupra producțiilor. De aceea, valorificarea corectă a nutrienților din gunoiul de fermă are și o dimensiune economică. Nu înseamnă automat hrană mai ieftină, dar poate reduce una dintre presiunile de cost care încep pe câmp și se propagă prin lanțul alimentar. În același timp, o nutriție echilibrată a culturilor contribuie la obținerea unor recolte suficiente și la atingerea parametrilor de calitate urmăriți.

Există însă și o legătură directă cu formarea și calitatea recoltei. Azotul absorbit din sol este folosit de plante pentru sinteza aminoacizilor, din care sunt construite proteinele, și intră în compoziția clorofilei, esențială pentru fotosinteză. Fosforul participă la procesele de transfer și stocare a energiei și susține dezvoltarea rădăcinilor și formarea semințelor, iar potasiul contribuie la reglarea apei, activitatea enzimatică și răspunsul plantei la stres. Cu alte cuvinte, nutrienții pe care agricultura îi readuce în sol prin fertilizarea organică participă ulterior la procesele biologice prin care planta formează boabe, semințe, fructe și biomasă, calitatea finală depinzând însă de specie, soi, sol, climă și întregul management al culturii. Totuși, trebuie reținut că o nutriție vegetală echilibrată este una dintre condițiile necesare pentru ca planta să își atingă potențialul de producție și de calitate.

Circuitul devine și mai ușor de urmărit într-o fermă integrată: nutrienții din sol intră în cereale și alte culturi, o parte dintre acestea devin furaje, proteinele și ceilalți nutrienți susțin creșterea animalelor, iar o parte dintre elementele care nu sunt reținute de organism se regăsește în gunoiul de fermă și poate reveni, controlat, pe teren. Ceea ce agricultura modernă recuperează astăzi din gunoiul de fermă poate deveni, prin sol și următoarea cultură, parte din hrana de mâine. Iar pentru consumator, beneficiul este astfel dublu: resurse folosite mai eficient și o presiune mai controlabilă asupra costurilor, dar și culturi suficient și echilibrat hrănite, capabile să ofere recolte în cantități suficiente și la parametrii de calitate urmăriți.

Întrebări purtate de vânt

De ce două persoane pot simți diferit același miros? Pentru că sensibilitatea olfactivă diferă de la o persoană la alta, iar pragul la care percepem diferiți compuși nu este același. De aceea, intensitatea cu care cineva simte un miros nu poate fi transformată direct într-o măsură a concentrației unei anumite substanțe în aer.

Dacă nu văd niciun teren fertilizat în apropiere, de ce simt „miros de țară”? Pentru că mirosul nu rămâne deasupra parcelei fertilizate. Vântul transportă compușii odorigeni, iar temperatura, umiditatea și stabilitatea atmosferei influențează distanța și direcția în care sunt percepuți. Un câmp poate fi în afara razei vizuale, dar aerul care a trecut peste el poate ajunge pentru un timp limitat în localitate.

De ce mirosul „de țară” apare mai frecvent în anumite perioade ale anului? Pentru că fertilizarea organică urmează și un calendar legal. În România, aplicarea este interzisă între 15 noiembrie–10 martie la câmpie, 10 noiembrie–20 martie la deal și 5 noiembrie–25 martie la munte. Odată cu redeschiderea ferestrelor permise și apariția condițiilor potrivite de lucru, mai multe exploatații pot intra în aceeași etapă a calendarului agricol. Așa cum vara vedem combinele pe câmp, în perioadele de fertilizare organică putem simți temporar și familiarul „miros de țară”.

De ce se poate simți mai puternic seara decât în timpul zilei? Ziua, mișcarea aerului favorizează adesea dispersia. Spre seară, atmosfera poate deveni mai stabilă, iar compușii odorigeni pot rămâne mai aproape de sol. De aceea, același teren deja fertilizat poate fi aproape insesizabil la prânz și mult mai perceptibil câteva ore mai târziu, fără să se fi aplicat între timp o cantitate suplimentară.

Ce rol are relieful Transilvaniei? Dealurile, văile, culoarele și depresiunile influențează circulația locală a aerului. În seri calme, aerul rece poate coborî de pe versanți spre zonele joase și poate transporta odată cu el aer provenit dinspre terenuri agricole. Județul Cluj este un exemplu intuitiv, prin alternanța dintre terenuri agricole, văile Someșurilor, zone deluroase, culoare și depresiuni. Locul în care simțim mirosul nu este, așadar, neapărat locul în care se află sursa.

Dacă „mirosul de țară” se simte puternic, înseamnă că s-a aplicat prea mult fertilizant? Nu se poate stabili acest lucru prin miros. Intensitatea percepută depinde de material, vreme, direcția vântului, relief și sensibilitatea fiecărei persoane. Nasul detectează mirosul, nu măsoară doza aplicată. Corectitudinea fertilizării se verifică prin cantități, analize, necesarul culturii, planul de fertilizare și respectarea normelor.

Gunoiul de fermă este dus direct din adăpost pe câmp? Nu. Codul de bune practici agricole impune sisteme de depozitare și compostare amenajate și impermeabilizate, inclusiv platforme betonate cu sisteme pentru colectarea fracției lichide, iar capacitatea acestora trebuie dimensionată astfel încât materialul să poată fi gestionat inclusiv în perioadele în care fertilizarea este interzisă.

De ce se mai folosește o metodă tradițională care poate produce temporar disconfort olfactiv? Pentru că metoda tradițională de readucere a gunoiului de fermă pe teren are o logică agronomică pe care agricultura modernă a păstrat-o și a făcut-o mult mai controlată. Gunoiul de fermă readuce în circuit azot, fosfor, potasiu și materie organică. În cazul gunoiului de pasăre cu așternut, avantajul este concentrația relativ ridicată de nutrienți și cantitatea mai mică de apă transportată comparativ cu fertilizanții organici foarte diluați.

Ce legătură are fertilizarea organică cu valoarea nutritivă a recoltei? Nutrienții readuși în sol participă ulterior la metabolismul plantei. Azotul este folosit pentru sinteza aminoacizilor din care se formează proteinele și intră în compoziția clorofilei, fosforul participă la transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor și semințelor, iar potasiul intervine în reglarea apei și activitatea enzimatică. Fertilizarea organică nu face automat un aliment „mai nutritiv”, dar o nutriție vegetală echilibrată este una dintre condițiile pentru ca planta să atingă parametrii de producție și calitate urmăriți.

Orice miros greu simțit într-un oraș este „miros de țară”? Nu. Disconfortul olfactiv nu trebuie minimalizat, dar nici sursa presupusă. Mirosul asociat fertilizării este legat de lucrările agricole și evoluează odată cu uscarea sau încorporarea materialului și cu schimbarea vremii. Un miros greu, atipic sau persistent trebuie investigat și nu atribuit automat unei ferme ori fertilizării doar pentru că în regiune există terenuri agricole.

Ce rămâne după ce „mirosul de țară” dispare? Mirosul este partea temporar perceptibilă a fertilizării organice. Însă, în sol rămâne pentru mult timp motivul pentru care lucrarea a fost făcută: nutrienți readuși în circuit și materie organică pe care următoarele culturi le pot valorifica. Prin plante, azotul poate ajunge în aminoacizi și proteine, iar ceilalți nutrienți participă la formarea recoltei. Pentru oameni, beneficiul apare mai târziu: resurse utilizate mai eficient, condiții pentru recolte suficiente și de calitate și o presiune mai controlabilă asupra costurilor care pornesc de pe câmp și se pot transmite până la prețul hranei.

Află mai multe:

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor,  Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (2021), CODUL DE BUNE PRACTICI AGRICOLE din 2 martie 2021 pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 754 bis din 3 august 2021, disponbil la: https://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G036ES4T4F1R6U14QK6ILI484FV

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (Ordinul Nr. 101 din 15 martie 2024), Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (Ordinul Nr. 702 din 27 martie 2024), Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (Ordinul Nr. 69 din 1 aprilie 2024), (2024), ORDIN nr. 101/702/69/2024pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor și pădurilor și al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 54/570/32/2023 pentru punerea în aplicare a normelor privind condiționalitatea în cadrul intervențiilor sub formă de plăți directe și al unor intervenții și măsuri pentru dezvoltare rurală, începând cu anul de cerere 2023, publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 3 aprilie 2024, disponibil la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/280708

European Comission, (2026), Ensuring availability and affordability of fertilisers, disponibil la: https://agriculture.ec.europa.eu/common-agricultural-policy/agri-food-supply-chain/ensuring-availability-and-affordability-fertilisers_en