Șaraimanic, Roda și trecutul viu al culturilor: confluențe și influențe într-un prezent diversificat | AUDIO
Muzica lăutărească nu a avut niciodată o prezență consistentă pe o scenă publică din România, în sensul său autentic.
Interpretarea acestei muzici a fost întotdeauna legată de evenimente private, cum ar fi nunți sau botezuri. Cu toate acestea, mișcarea culturală cunoscută sub numele de “Șaraimanic” a reușit să creeze un cadru nou și să ofere expunere publică unor genuri muzicale mai puțin accesate într-un context general.
În esență, “Șaraimanic” s-a născut ca o comunitate culturală dedicată muzicii lăutărești și a evoluat pentru a include și alte genuri muzicale din diverse culturi ale lumii.
Muzica prezentată de către “Șaraimanic” este simultan veche și nouă, intimă și străină. Este vorba de o formă de muzică universală, nu doar specific românească, ce provine din tradiția muzicii lăutarilor din diverse colțuri ale lumii.
Indiferent de locul de pe glob sau de apartenența la diverse comunități, oamenii au obiceiul de a trăi muzica prin bătutul ritmic al picioarelor și prin dans. Este o conexiune directă cu pământul, ca și cum ar bate în el pentru a dezvălui tainele sale.
Larisa Perde, fondatoarea “Șaraimanic”, vine un fața noastră cu un nou concept: “Roda”. Un concept pe care îl prezintă din noiembrie, lunar, în clubul Control din București. O ciocnire a civilizațiilor, patru lăutari români se întâlnesc cu alți patru lăutari din alt colț de lume.
Ce este “Roda”? Un cerc în care participanții lovesc împreună pământul și creează o comuniune între inimi și aer, reprezintă un privilegiu în cadrul “Șaraimanic”. Această mișcare culturală este despre a simți pulsul pământului, atât în manifestările sale aspre, cât și în cele blânde, un proces destinat să se așeze în inimile celor care participă.
În cadrul unui cerc, ceea ce este vizibil este periferia, adică conturul exterior al cercului trasat. Centrul rămâne doar intuit. “Roda” este un cerc, iar “Șaraimanic” va căuta mereu periferia, pe care o consideră un indiciu al centrului invizibil al cercului.
“Șaraimanic” reprezintă o privire către periferie, o trăire la margine și, putem spune, o exprimare muzicală la marginea convenționalului. Este o muzică care indică mereu centrul lumii.
Mihai Dinu a stat de vorbă cu Larisa Perde despre patrimoniu cultural și conexiuni istorice într-o lumină contemporană.
Foto: Răzvan Valentin
