V-am spus, la Europa FM, povestea unei clădiri-gigant care adună, sub tone de beton, bani irosiți și nepăsare: Casa Radio.
Casa Radio din București poate fi oricând logo-ul României neterminate – un teren imens, al statului, stă nefolosit, o clădire solidă e abandonată, iar investitorii sunt de negăsit.
Acum, căutăm să aflăm dacă „Centrul Dâmbovița”, care ar fi urmat să răsară pe locul fostei Case Radio, mai are vreun viitor, într-un reportaj de Anca Simina.
Când treceți pe lângă Casa Radio, v-ați putea întreba de ce să întoarceți capul spre o clădire oricum abandonată.
Arhitectul Crișu Atanasiu e printre cei care încă speră că aici va fi cândva un Muzeu Mațional, așa cum a fost proiectat.
„Orice clădire trebuie să capete un sens.(…) Experiența îmi spune că, așa cum a fost protejat betonul ăsta, cu tencuieli, poate fi reabilitat”, este de părere arhitectul Crișu Atanasiu.
Dincolo de banii de la buget cheltuiți până acum cu acest colos, sunt și alte motive ca astfel de clădiri să nu ne lase indiferenți, crede arhitectul.
„Pierde bani orașul prin tot felul de clădiri nefolosite? Sigur că pierde. Pierde pentru că, în primul rând, terenul nu produce nimic. Și un muzeu, dacă este, produce ceva. Pierde pentru că clădirile astea se depreciază, în fiecare an valoarea lor scade. Trebuie păzite – bani, trebui împrejmuite – bani. Și plus că… n-am ceva. Pe lângă faptul că dau bani, nici nu câștig.”
Și totuși, cei puțini care încă întorc capul sunt mai degrabă resemnați. Nimeni nu mai crede că statul ar fi într-o zi în stare să-și recupereze terenul și să ducă la capăt ceva aici. Nu în timpul vieții lor, cel puțin.
„ -Știi ce e în spatele tău?
– E Casa Radio. –
– Crezi că se va termina vreodată?
-Nu! Dacă nu s-a terminat de atâția ani, de ce s-ar mai termina?”
Un alt bucureștean este mai familiarizat cu istoria tristă a clădirii.
„A avut, de fapt, diverse destinații, nimeni nu a dus-o la capăt, mai mult, au și rupt-o în două. Nu știu care a fost planul.
– De 30 de ani e așa. Vă așteptați să se termine vreodată?
– Nu cred și e așa de mare păcat pentru că e o construcție atât de frumoasă, de solidă, chiar de impunătoare, aș zice. E nefolosită nu știu din ce rațiuni.
– Credeți că e momentul ca noi, cetățenii să încercăm să înțelegem de ce lucrurile nu se termină și să încercăm să le împingem până acolo?
– Am putea face acest lucru de vreme ce njimeni altcineva nu se implică. E vorba de stat și de instituțiile statului care ar putea să aibă puțină grijă de acest loc. Ea se degradează oricum pe zi ce trece. Vedeți ce jalnic arată, din ce în ce mai rău. Așa, în mijlocul Capitalei, ar face o figură bună pentru zona asta. Nu știu de ce o lasă așa.
Cine sunt cei care „o lasă așa” v-ați putea întreba. Ei bine, terenul de 10 hectare a fost cedat pe 49 de ani unor investitori turci și israelieni de către Compania Națională de Investiții din Ministerul Dezvoltării. Investitori care bat în retragere.
Contractul e suficient de ambiguu cât să nu poată fi găsiți vinovați pentru că aici NU s-a investit deja un miliard și jumătrate de doari cum se angajau investitorii.
Și pentru că micul Las Vegas promis întârzie deja de 6 ani. Dar orice contract poate fi renegociat sau anulat. Și orice teren al statului recuperat. E, până la urmă, doar un detaliu de voință și de priorități.
Să reducem cu 10 hectare România Neterminată
Europa FM vă propune implicarea – să reducem cu 10 hectare România neterminată.
Scrieți, așadar, Companiei Naționale de Investiții din Ministerul Dezvoltării pentru a cere explicații în legătură cu blocarea investiției promise încă din 2003 la „Centrul Dâmbovița” din Capitală. Puteți accesa site-ul CNI aici http://www.cni.com.ro
Vă așteptăm să ne scrieți la adresa implicare@europafm.ro și voi dacă aveți astfel de exemple – promisiuni ce ar fi schimbat zona voastră, dar care nu au fost pana azi duse la îndeplinire.
