Regionalizarea României

Guvernul tehnocrat relansează dezbaterea privind regionalizarea României, în fapt o reducere a numărului de județe ce ar mai simplifica birocrația și procedurile.

Spre deosebire, însă, de vechiul proiect cu care ne-am răcit gura acum doi ani până l-am abandonat, primul ministru Dacian Cioloș are o idee ce ar putea fi un compromis acceptabil.

N-a mai vorbit de opt sau zece regiuni, croite după regiunile istorice ale României, ci de comasarea a două-trei județe, după criterii practice, care țin mai degrabă de fluxurile comerciale, administrative, de nevoia oamenilor de a merge la o slujbă și așa mai departe.

Asta ar duce la un număr de aproximativ 15-20 de județe la nivel național, dar eu o să ridic și mai mult miza, chiar dacă asta s-ar putea să nu-i convină exact premierului Cioloș, originar din Sălaj, și o să vă întreb dacă n-am putea chiar sparge unele județe, în funcție de aceste interese economice locale.

Județul Sălaj a fost creat, la un moment dat, din bucăți aparținând anterior Bihorului și Clujului. De altfel, o astfel de împărțire teritorială administrativă a României a mai existat pentru scurt timp, în 1950, când județul Dâmbovița, ca să păstrez exemplul pe care vi l-am dat în intervenția cu Ciprian Dinu, nici nu exista, Găieștiul era în județul Argeș, iar Târgoviștea era în județul Prahova. Şi astăzi fluxurile comerciale sunt mai puternice între Găești și Pitești decât între Găești și Târgoviște, reședința de județ.

E bună ideea reorganizării administrative sau nu?