Unii categorisesc intuiția ca fiind presentiment sau al șaselea simț. Alții o identifică ca pe o voce interioară. Indiferent cum i-am spune, ne folosim de ea chiar fără să ne dăm seama.
De câte ori nu am acționat fără să gândim și acțiunea s-a dovedit o decizie foarte bună? De câte ori nu am găsit sensul unei probleme, pur și simplu? De câte ori nu ați intuit personalitatea unui om și intuiția nu v-a fost confirmată? Vi s-a întâmplat vreodată să refuzați să faceți ceva și refuzul acesta v-a scutit de o neplăcere?
Cercetările neurologice au demonstrate că omul are nu mai puțin de 600 de mii de gânduri, zilnic. Nu sunt altceva decât o succesiune de frecvențe care se petrec în mintea noastră, în fiecare secundă. În pauza dintre gânduri, în starea alfa sau teta de relaxare intervine acest al șaselea simț.
Intuiția se probează ulterior. Și este relevant în proporție covârșitoare. Trebuie doar să fim martorii permanenți a ceea ce gândim și simțim. Și asta presupune antrenament. Învățând să identifici aceste cunoștințe care îți vin în conștiință, pur și simplu, beneficieză de infailibilitatea lor și ca atare, vei prețui și vei lucre în mod authentic cu aceste resurse ale emisferei cerebrale drepte.
Intuiția face casă bună cu empatia, pentru că rezonează bine cu emoția, cu simțirea.
Intuiția deține particularitatea de a revela sensul unei situații înainte ca toate elementele anticipative să fie cunoscute sau înțelese logic.
Calmul mental sau emoțional favorizează manifestarea acestui simț, acestei expansiuni a conștiinței.
