Protest al angajaților Operei Naționale
Ultimele schimbări făcute de Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, la Opera Națională amplifică și mai mult conflictul dintre vechii angajați și artiștii care îl susțin pe coregraful danez Johan Kobborg.
Miercuri seară, după ce ministrul a dat un ordin prin care îi repune în drepturi pe foștii directori George Călin și Johan Kobborg, peste 300 de angajați ai Operei au ocupat sala de spectacol până după ora de începere a spectacolului care ar fi trebuit să debuteze la ora 19:00.
Unul dintre cei destituiți de ministru, dirijorul Tiberiu Soare, a declarat ca discuțiile cu ministrul au eșuat.
Alți angajați ai Operei au declarat, din nou, că un strain nu are ce căuta la conducerea Operei Naționale, iar pentru a fi mai covingatori chiar au cântat o bucată din Corul robilor, din Opera Nabucco.
La înâlnirea de la Operă, trebuia să vină și ministrul Vlad Alexandrescu, care după ce a auzit că angajații protestează, și-a anulat vizita, fapt ce i-a determinat pe primii să-i ceară demisia
În aceste condiții, spectacolul Falstaff de aseară a fost anulat, fără ca sutele de spectatori sa fie anunțați.
Printre ei și 60 de elevi din Ploiești.
Miercuri seară, ministrul Vlad Alexandrescu a declarat că așteaptă o delegație a angajaților ONB la discuții, joi la ora 10, la Ministerul Culturii.
A venit și o reacție a noului director al Operei, George Călin:
[…] sunt acuzat în virtutea unor rapoarte ale Curții de Conturi, la care domnul Soare a avut desigur acces. Cu privire la acestea, țin să menționez că nu sunt subiectul niciunei acuzații. Deși toate rapoartele Curții de Conturi din ultima decadă au avut ceva de reproșat managemenului, nu mă număr printre managerii cărora Curtea de Conturi le-a putut reproșa nereguli.
Apoi, se evidențiază ca fiind complet nefiresc faptul că domnul Johan Kobborg, a cărui valoare artistică și ale cărui performanțe în fruntea Baletului Operei Naționale București nu sunt contestate nici măcar de către domnii Conta și Soare, a avut un contract de colaborare și anumite condiții de imagine garantate, agreate încă de la începutul anului 2014, pe care le putem analiza acum, doi ani mai târziu, ca fiind cel puțin oportune. Astfel, pentru aceia care se întreabă dacă remunerația domnului Kobborg a fost acoperită de încasări, menționez că aceasta a fost și condiția, și anume plata dumnealui din venituri proprii, nu din subvenția din care sunt acoperite salariile angajaților și colaboratorilor instituției, necontestate de nimeni din punctul de vedere al performanței dată fiind inexistența criteriului în acest moment în sistemul bugetar.
Am fost foarte dezamăgit de faptul că dumnealui (nr. Domnul Soare) și-a prezentat doar nemulțumirile față de remunerația domnului Kobborg și a balerinilor străini (omițând că pentru cei din urmă s-a referit mereu la suma brută fără a menționa că două luni pe an aceștia nu sunt plătiți și nu sunt niciodată asigurați social în calitate de colaboratori, și nu angajați […].
În același timp cu o creștere a nivelului de remunerație pot exista cu adevărat premisele performanței. Ale performanței fără invidie, fără frustrare, fără plata unor polițe, fără compararea unor cifre absolute. Doar o recompensare a valorii și a rezultatelor; o judecată, dar în perspectivă.
