O mamă își crește singură cei 6 copii, într-o garsonieră din Ciudanovița

V-ați întrebat vreodată cum e să fii părinte singur și să locuiești într-o garsonieră cu 6 copii? În plus, mai trebuie să îi hrănești, să îi îmbraci și să îi trimiți la școală cu 1.900 de lei. Așa se întâmplă cu Lenuța, mama lui Vali, băiatul care nu mai are cu ce să facă naveta 20 de kilometri de la Ciudanovița la Oravița.

Între timp, a renunțat la liceu și s-a angajat la stână, pentru a-și ajuta familia. Lenuța știe că educația reprezintă singura șansă pe care o au copiii ei pentru a reuși în viață, și vrea neapărat ca fiecare să învețe o meserie. Vrea să îi știe pe picioarele lor. Eventual, departe de Ciudanovița, care asemenea multor comune din România, nu le oferă tinerilor prea multe șanse în viață.

Iasmina, Sorina, David, Ștefania și Daria locuiesc împreună cu mama lor, într-o garsonieră din Ciudanovița. Cei mari scriu în pat, sau pe jos. Îi lasă pe frații mai mici să își facă temele la masă.

De 7 ani, Lenuța își crește singură copiii. Cu sau fără voia lui, Vali, băiatul cel mare a devenit bărbatul familiei și a plecat să muncească la stână. La liceu, oricum nu mai avea cum să ajungă de când microbuzul cu care făcea naveta s-a defectat acum câteva luni. Cu ajutorul băiatului cel mare și al oamenilor cu suflet, Lenuța și copii ei supraviețuiesc.

După standardele familiei, parizerul pane e o delicatesă, pe care cei mai mulți români o consumau înainte de Revoluție, când în magazine nu se găsea carne.

Lenuța a luat caiete “pe caiet”.  Nici nu e de mirare, dat fiind că veniturile familiei, alocații și un ajutor social, sunt de 1.900 de lei. Lenuța mai are datorii și la magazinele din Ciudanovița, de unde cumpără mâncare. Cumva, a reușit să trimită copiii într-o excursie de o zi, în săptămâna “Școala altfel”. Sorina are 13 ani și spune că nu va uita prea curând ziua respectivă…

 “Am fost la mall și în parc. A fost frumos. Cea mai faină zi!”, spune Sorina.

 Poate vi se pare banal, dar când te naști într-o localitate ruptă de lume, cu blocuri gri și clădiri dezafectate, rămase de pe vremea când în Ciudanovița se exploata uraniu, orice ieșire ți se pare o veritabilă evadare. Pe vremuri, comuna era oraș în toată regula și avea și un spital. Acum, Ciudanovița nu are nici măcar un medic de familie sau o farmacie. O știe pe pielea ei Iasmina. Fiica de 14 ani a Lenuței avea febră.

Copila s-a pus pe picioare și nu a avut nevoie de Ambulanță care ar fi venit de la 20 și ceva de kilometri, de la Oravița, pe un drum plin de gropi. Toți copiii Lenuței știu că un trai decent, presupune mai devreme sau mai târziu, plecarea din locul în care s-au născut. Dar pentru asta, trebuie să învețe. Atât cât pot, spune mama lor…

Lenuța și copiii ei își doresc lucruri simple. Iasmina, fata cea mare, spune că dacă i s-ar putea îndeplini 3 dorințe, prima ar fi să termine școala. Vali, băiatul cel mare, care a renunțat (cel puțin momentan) la școală, ar vrea să devină mecanic. Sunt dorințe aparent banele, dar mult mai greu de îndeplinit dacă te naști în Ciudanoviță. Cu adevărat trist este faptul că Ciudanovița nu este nici pe departe un caz singular și că în România sunt multe localități în care pornești în viață cu șanse în minus.