Numărul elevilor s-a împuținat anul trecut cu 32.000, față de anul școlar precedent, arată un raport al Ministerul Educației privind învățământul preuniversitar din România în anul școlar 2019-2020.
Rata abandonului educațional a crescut constant în ultimii ani în România, mai ales la sate, la clasa 0 și apoi, începând cu clasa a V-a, ajungând la aproape un sfert dintre copii de vârstă școlară.
Alexandru Manda, coordonator programe educaționale în cadrul Societății Academice din România, crede că sttaul trebuie să intervină urgent:
”La ce se întâmplă acum, lipsa accesului la educație de acum, lipsa transportului elevilor la școală acum, lipsa asigurării accesului la învățământul online, se va cunoaște în părăsirea timpurie a școlii de peste câțiva ani. Și, apropos de părăsirea timpurie a școlii, noi în România avem o părăsire a școlii mai mare cu 10 procente în mediul rural decât în mediul urban. Tinerii din mediul rural e clar că au mai puține șanse la educație decât cei din mediul urban și trebuie să înțelegem că fără să intervenim în cazuzl acestor decalaje nu vom face decât să prelungim tensiunile, să prelungim clivajele, și practic să creăm a doua clasă de cetățeni, fără acces la educație”.
Față de acum 10 ani, în România sunt astăzi cu aproape jumătate de milion de elevi mai puțin.
Abandonul școlar și rezultate foarte slabe generează sărăcie, sănătate precară și excluziune socială dar și alte generații slab calificate.
În plus, spune Alexandru Manda, coordonator programe educaționale în cadrul SAR, scăderea nivelului de educație duce și la tensiuni sociale:
”Aceste cazuri de abandon școlar pe termen lung, acest dezinteres al autorităților în privința asigurării accesului la educație se cunoaște în bunăstarea societății, pentru că e și un studiu OECD și UNICEF care ne spune foarte clar că fiecare an de școală în plus înseamnă 7-8% în plus, în viitor, la venitul viitorului adult. Ceea ce clar înseamnă o mai mare bunăstare socială, ceea ce înseamnă un mai mare PIB. Înseamnă un venit național mai mare, per total”.
- Anca Grădinaru
