Mihaela Nabăr, director executiv al organizației World Vision România: „37% dintre adolescenții de liceu nu vin tot timpul la școală pentru că fac muncă în gospodărie” | VIDEO
Sursa foto: Shutterstock
Una dintre inițiativele Ministerului Educației pentru acest an școlar constă în introducerea orelor de educație remedială, dedicate recuperării și consolidării cunoștințelor la materiile de bază. Deși măsura este prevăzută oficial, rămâne neclar modul în care este implementată în școli. Invitată de Marcel Bartic la emisiunea „Academia Europa FM”, Mihaela Nabăr, director executiv al organizației World Vision România, consideră că orele remediale sunt foarte importante, fiind echivalentul unor ore de meditații pentru copiii care nu și le pot permite. Totodată, aceasta subliniază că metodologia nu specifică ca profesorii să lucreze cu toți copiii dintr-o clasă la orele remediale, ci „în funcție de nevoile pe care le avem”. Mihaela Nabăr atrage atenția și asupra faptului că 37% dintre adolescenții de liceu absentează de la ore deoarece trebuie să muncească în gospodărie.
Mihaela Nabăr: Orele remediale sunt ore de pregătire suplimentară, un fel de meditații pe care copiii, în special cei din zonele vulnerabile, nu și le pot permite
Marcel Bartic: Sunt voci care spun că aceste ore de educație remedială ar trebui făcute mai degrabă cu alți profesori decât cu cei de la clasă. Poate pentru mai multă obiectivitate. Se poate face educația remedială cu alți profesori?
Mihaela Nabăr: „Asta ar fragmenta și mai mult. Cele două ore în plus și plimbatul profesorilor dintr-o parte în alta ar fi, cu siguranță, situații în care un profesor ar vedea mai bine ceea ce se întâmplă la o altă clasă, nu neapărat la clasa lui. Dar World Vision România implementează acest program de mulți ani. Avem șapte ani de când îl aplicăm și îl implementăm în 90% dintre cazuri împreună cu profesorii din școlile respective. Se poate, pentru că monitorizăm progresul, iar aceste lacune apar din diferențe foarte mari între elevi și din faptul că profesorul nu poate să-și adapteze, în orele pe care le are, materia și stilul de predare la nevoile elevului. Atunci este nevoie de aceste ore suplimentare. Practic, așa cum spuneam, ele sunt niște ore de pregătire suplimentară, un fel de meditații pe care copiii, în special cei din cele mai vulnerabile zone, nu și le permit. De aceea, metodologia pe care o avem acum nu face referire la faptul că ar trebui să lucrăm cu toți copiii dintr-o clasă, ci în funcție de nevoile pe care le avem.”
Mihaela Nabăr: „Profesorii nu au fost niciodată formați să predea în sistem simultan”
Marcel Bartic: Cum crezi că se pot realiza aceste ore de educație remedială acolo unde avem învățământ simultan?
Mihaela Nabăr: „În învățământul simultan avem o problemă și fără adăugarea acestor ore de educație remedială, cu atât mai mult cu cât profesorii nu au fost niciodată formați să predea în sistem simultan. Știm foarte bine că în România învățământul simultan este prezent de ceva ani buni. Anul acesta, din datele pe care le avem, a crescut numărul elevilor care învață în învățământul simultan și, din ceea ce știm, procentul este destul de mare și la secundar, nu doar la primar, așa cum era înainte. În primul rând, ar trebui să-i formăm pe acești profesori care predau în simultan. Bineînțeles că, pe termen mediu și lung, ar trebui să nu mai existe atât de mult învățământ simultan neplanificat, pentru că în România asta se întâmplă. De fapt, învățământul simultan apare datorită faptului că nu avem număr suficient de copii în anumite zone și pentru că nu investim așa cum ar trebui în educație; nu avem resurse să investim individualizat în fiecare comunitate.”
Mihaela Nabăr: „37% dintre adolescenții de liceu nu vin tot timpul la școală pentru că fac muncă în gospodărie”
Marcel Bartic: Cum îi faci pe copii să rămână la orele remediale? Că dacă, de pildă, vine părintele și zice: «Domnule, copilul meu stă la scoală până la 12:00», nu-l poți obliga să stea la educație remedială, deși știi că are nevoie de ea. Cum facem în această situație?
Mihaela Nabăr: „Este foarte complicat să lucrezi doar cu copilul care are probleme, fără a lucra și cu familia. Asta este o altă chestiune. De foarte multe ori, în astfel de situații, când avem părinți – și știm foarte bine că există părinți de acest fel – și vedem și noi în programele noastre, 37% dintre adolescenții de liceu nu vin tot timpul la școală pentru că fac muncă în gospodărie, de diverse naturi. Înseamnă, așadar, că trebuie să lucrăm și cu părintele pentru a înțelege care sunt motivele pentru care nu-și trimite copilul la școală. Poate pentru că nu are încredere în educație sau pentru că educația nu-l ajută. Este complicat, dar, pe de altă parte, constatăm, pe baza datelor noastre, că această problemă apare mai rar decât în trecut. Părinții încep să înțeleagă, mai ales când realizează că nici ei nu pot să-și ajute copiii. În mediile vulnerabile, 40% dintre părinți au doar opt clase finalizate, așa că este foarte greu să-și sprijine copiii. Aceste ore, făcute acum nu știu câți ani, sunt la un nivel de calitate pe care probabil îl știm cu toții. Deci, da, este greu de convins, dar nu este imposibil. Părinții pot să spună «nu», iar atunci învățătorul trebuie să insiste – acesta este rolul lui. În același timp, părintele consideră că este rolul școlii să-i educe copilul.”
