Mâncare cu Principii, cu chef Cezar Munteanu: Florile de soc, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre

Numele Sambucus a apărut mai întâi în textele lui Pliniu şi ale altor scriitori din antichitate. Se presupune că provine din străvechiul cuvânt grecesc “sambuca” (un fel de harfă), un instrument muzical folosit şi de români, confecţionat din lemnul acestui arbust.

Însă, în tradiţiile europene, din șoc se făceau exclusiv instrumente de suflat, precum fluierul. Pliniu consemna credinţa rurală potrivit căreia fluierele cu cele mai ascuţite sunete, cu o tonalitate mai înaltă decât cântecul cocoşului, erau create din copăceii de șoc. Ţăranii italieni meşteresc şi în prezent un fluier simplu, numit “sampogna,” din ramurile acestora.

Întrucât lemnul arbuştilor bătrâni de soc este alb, cu o granulaţie fină, compactă, uşor de tăiat şi de şlefuit, din el se meşteşugeau beţe pentru frigărui, cuie necesare cizmarilor, vârfuri ale undiţelor şi ace pentru împletirea plaselor de pescuit, piepteni şi chiar instrumente matematice.

Druizii credeau că socul apără faţa de spiritele rele, moarte şi distrugeri şi că era protejat de Zeiţa Albă, care păzea poartă către lumea subpământeană.
La popoarele germanice, se spunea că Mama Socului, zeiţă a vieţii şi a morţii, trăia într-un astfel de arbust, acesta fiind corelat, aşadar, cu ambele dimensiuni fundamentale ale omului.

Utilizat în medicină de pe vremea romanilor, socul era prezent şi în leacurile vechi preparate în Britania şi Ţara Galilor, precum şi în cele ale şcolii medicale italiene de la Salernum.

Florile erau folosite verzi, proaspete, pentru “apă de soc” şi uscate pentru infuzii. Apă din flori de soc (Aqua Sambuci), cunoscută în Franţa că “Eau de Sureau,” era considerată un leac de bază pentru înlăturarea pistruilor şi tratarea arsurilor soarelui, un produs cosmetic ce menţinea pielea albă şi delicată. Pe de altă parte, era utilizată pentru afecţiuni pulmonare, febră, pojar. Ceaiul rece din flori de soc era apreciat că fiind bun pentru inflamaţiile ochilor şi purificarea sângelui în perioada de primăvară. Din flori se pregătea şi un oţet recomandat pentru dureri de gât.

Într-o superstiţie occidentală, frunzele de soc culese în ultima zi din luna aprilie vindecau cu rapiditate rănile.

Odinioară, rădăcina socului era întrebuinţată pentru a induce vomitatul şi purificarea organismului şi, în ceaiuri, pentru prevenirea hidropiziei.
Din frunze se pregătea o cremă, Unguentum Sambuci Viride (pomadă verde de șoc), un remediu pentru răni, zgârieturi, luxaţii. Uleiul din frunze de șoc (Oleum Viride) ajută digestia, avea funcţii purgative, expectorante, diuretice şi diaforetice, şi se credea că era eficace în vindecarea hidropiziei şi inflamaţiilor gâtului.

Florile, dar și fructele de soc au o mulțime de beneficii pentru sănătate. Datorită proprietăților sale antiseptice și antiinflamatoare, șocul este folosit de mii de ani în scopuri curative.

Florile de soc nu numai că îmbunătățesc starea de sănătate în general, însă au și o mulțime de efecte terapeutice, ajutând în tratarea multor afecțiuni.
Reduc colesterolul “rău” – potrivit Institutului American al Sănătății Inimii, socata ajută la scăderea trigliceridelor din sânge, precum și a nivelului de colesterol. Florile de șoc conțin quercetina, de aici efectele pozitive asupra colesterolului LDL.

Lupta cu răceală – florile de soc, fie că sunt consumate sub formă de ceai sau de suc, sunt eficiente în ameliorarea simptomelor specifice răcelii. Consumul de flori de soc poate ameliora simptomele răcelii cu până la 60%.

Lupta cu stafilococul auriu – florile de soc au abilitatea de a lupta cu stafilococul auriu, bacterie recunoscută pentru rezistență să la antibiotice.

Tratează și previne constipația – datorită conținutului de acid cinamic, florile de soc sunt eficiente în tratarea și prevenirea constipației, stimulând activitatea intestinală.

Substanțe active din florile de soc

Florile de soc au un conținut bogat de substanțe cu efect antioxidant, anticancerigen, dar și antiinflamator și antiviral.

De asemenea, florile de soc sunt eficiente în tratarea alergiilor, dar și în reglarea nivelului de zahăr din sânge. Cu toate că florile și fructele de șoc au o mulțime de beneficii pentru sănătate, frunzele, ramurile și rădăcina de șoc conțin substanțe toxice pentru organism așa că trebuie evitate.

Florile de soc pot fi consumate sub formă de socată, dar și sub formă de ceai, după o uscare prealabilă. Vinul din florile și fructele de soc preparat în Anglia și nu numai, are proprietăţi diuretice şi emetice şi era preţuit în tratamentul reumatismului, colicilor, diareei. Consumat fierbinte, înainte de culcare, era înzestrat cu mari puteri curative, inclusiv pentru guturai şi gripă.

Foto: Hanne Hoogendam/Unsplash.