Ion Iliescu, Petre Roman, Miron Cozma – trimişi în judecată în dosarul mineriadei din 1990

Procurorii de la Parchetul Militar au trimis în judecată dosarul “Mineriadei” din 1990 în care sunt puși sub acuzare fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul director SRI Virgil Măgureanu sau liderul minerilor Miron Cozma .

Dosarul, vechi de 27 ani, a fost trimis spre judecată către Înalta Curte de Casație și Justiție. Acest dosar a fost închis și deschis de mai multe ori de mai multe, fiind subiect pentru care România a fost condamnată la CEDO.

În acest proces vor fi judecați fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman și fostul lider al minerilor, Ion Cozma.

Acuzațiile sunt infracţiuni contra umanităţii.

Dosarul va pleca în cursul zilei de la Parchetul General la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În continuare, comunicatul de presă al Parchetului:

În cauza cunoscută generic sub denumirea „Mineriada din 13 – 15 iunie 1990”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările şi au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

– ILIESCU ION, la data săvârșirii faptelor, președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României,

– ROMAN PETRE, la data săvârșirii faptelor, prim-ministru al Guvernului interimar al României,

– VOICULESCU GELU VOICAN, la data săvârșirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României,

– MĂGUREANU VIRGIL, la data săvârșirii faptelor, director al Serviciului Român de Informații,

– general (rez.) FLORESCU MUGUREL CRISTIAN, la data săvârșirii faptelor, adjunct al procurorului general al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare,

sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1, lit a (4 acte materiale), art. 439 alin. 1 lit. g (1388 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (1250 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal;

– amiral (rez.) DUMITRESCU EMIL, la data săvârșirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne

sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1,

lit. g (1388 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (1250 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 439 alin. 1 art. 5 alin. 1 din Codul penal;

– IONESCU CAZEMIR BENEDICT, la data săvârșirii faptelor, vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională,

– SÂRBU ADRIAN, la data săvârșirii faptelor, șef de cabinet și consilier al primului ministru,

– COZMA MIRON, la data săvârșirii faptelor, președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”,

– DRELLA MATEI, la data săvârșirii faptelor, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni,

– BURLEC PLĂIEȘ CORNEL, la data săvârșirii faptelor, ministru adjunct la Ministerul Minelor,

sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1, art. 439 alin. 1 lit. g (856 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (748 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal;

– general (rez.) DOBRINOIU VASILE, la data săvârșirii faptelor, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne,

– colonel (rez.) PETER PETRE, la data săvârșirii faptelor, comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne,

sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1 lit. g (431 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (431 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal;

– GHINESCU ALEXANDRU, la data săvârșirii faptelor director al I.M.G.B.,

sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1 lit g (5 acte materiale), cu aplic. art. 5 alin. 1 din Codul penal.

Din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele:

În zilele de 11 și 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și își exprimau, în mod pașnic, opiniile politice în contradicție cu cele ale majorității care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.

Atacul a fost pus în practică în dimineața zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecințe:

1. moartea prin împușcare a 4 persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. a din C.p.;

2. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1388 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. g din C.p.;

3. privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1250 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. j din C.p..

În cadrul acestei acțiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.

Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă.

Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonați de directorul acesteia.

Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.

Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.

S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane, iar alte 3 au fost rănite, de asemenea, prin împuşcare.

Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.

În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului și alte persoane având legătură cu manifestațiile din Piața Universității, imaginile cu actele de violență comise de mineri pe străzile orașului fiind mediatizate în întreaga lume.

Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune și manipulare a opiniei publice de către autoritățile statului reprezentate de către inculpați, care au prezentat manifestațiile din Piața Universității într-un mod distorsionat și au acreditat ideea că ele sunt determinate de o așa-zisă ”rebeliune de tip legionar”. Manifestanții care își exprimau opiniile politice au fost prezentați ca persoane cu ocupații infracționale, ,,elemente extremiste, reacționare”, fiind etichetați de președintele ales al României ca fiind ”golani”.

Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în cazărmi aparținând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990.

În concluzie, obiectul acestei cauze îl constituie faptele comise începând cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populației civile, până la punerea în libertate a ultimei persoane private de libertate în mod nelegal.

În vederea administrării probatoriului au fost audiate 46 de persoane având calitatea de inculpat sau suspect, 1388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai persoanelor vătămate și 589 de martori, fiind emise circa 2300 de citații.

Precizăm că dosarul însumează 413 volume, iar rechizitoriul întocmit în cauză are 2.000 de file.

Cauza a fot înaintată, spre competentă soluţionare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă, spre judecare, situaţie care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.

Astăzi se împlinesc 27 de ani de la Mineriada din 1990

Sute de mineri au venit atunci din Valea Jiului la București, conduși de Miron Cozma și au intervenit în fortă împotrivă oamenilor strânși în Piața Universitătii, care protestau fată de noua putere a României.

Pe 13 iunie 1990, în Piața Universității, mii de protestatari protestau pașnic, de 56 de zile în centrul Capitalei. Se țineau discursuri, oamenii voiau mai multe partide care să-i reprezinte. Autoritățile s-au speriat de acea mulțime și au decis să ia măsuri. Au existat intervenții în forță ale poliției. Petre Roman declară atunci că poliția nu a exagerat cu nimic în acele zile.

Pe 13 iunie, la 7 dimineața, soseau în București câteva mii de ortaci din Valea Jiului, conduși de Miron Cozma. Au văzut la televizor, spuneau ei, și au decis să intervină. Au incendiat casele intelectualilor și au împărțit panseluțe în Piață Universității.

Președintele de atunci, Ion Iliescu, a considerat gestul unul de mare angajament și a ținut să le mulțumească, într-un discurs la Romexpo.

Nici astăzi nu se cunoaște cu exactitate numărul victimelor Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Oficial, numărul rănitilor este de 746, iar cel al morților este de șase. Asociația Victimelor Mineriadelor declară insă peste 100 de oameni au murit în urmă evenimentelor din iunie 1990.

În dosarul Mineriadei, procurorii militari din Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție au dispus, în decembrie 2016, punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru infracțiuni contra umanitătii, fată de mai multe persoane. Printre acestea, Ion Iliescu, pe atunci președinte al României, Petre Român, fost premier, dar și Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru,





Ascultă online Europa FM / Descarcă gratuit aplicaţia Europa FM pentru Android sau aplicaţia Europa FM pentru iOS