Iași: Patriarhul Daniel participă la o ceremonie de proclamare a canonizării a doi sfinți

Duminică, 25 martie 2018, de sărbătoarea Bunei Vestiri, va avea loc la Iaşi proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, şi a Sfântului Gheorghe Pelerinul.

La eveniment vor participa Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, precum şi numeroşi ierarhi, clerici şi credincioşi – transmite corespondenta Europa FM, Violeta Cincu.

Mitropolitul Iosif Naniescu şi nevoitorul Gheorghe Lazăr au fost canonizaţi în cadrul şedinţei Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de la Bucureşti, din data de 5 octombrie 2017.

Mitropolitul Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Iosif cel Milostiv, s-a născut în Basarabia, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan.

La călugărie a primit, de la marele episcop Chesarie al Buzăului, numele de Iosif, după numele întâiului episcop al Argeşului. Fiind hirotonit episcop-vicar al Mitropoliei Ţării Româneşti, cu titulatura Iosif al Mirelor, urma cu vrednicie faptelor Sfântului Ierarh Nicolae. În anul 1873 a fost ales episcop al Argeşului, iar peste doi ani, mitropolit al Moldovei. Împlinindu-şi făgăduinţa către fostul Mitropolit Veniamin Costachi, făcută în stare de rugăciune pe când mergea către Iaşi ca nou ales mitropolit, Iosif a terminat, în anul 1886, zidirea Catedralei Mitropolitane din Iaşi, începută de marele Veniamin. De asemenea, a mutat Seminarul lui Veniamin de la Socola chiar în palatul domnitorului care îl surghiunise pe ierarhul Veniamin, iar bisericile „Sfântul Nicolae”-Domnesc şi „Sfinţii Trei Ierarhi” le-a înnoit. Moaştele Cuvioasei Parascheva le-a mutat de la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” în Catedrala nouă a Mitropoliei, în anul 1889, punându-le în raclă nouă de argint, după ce văzuse racla veche cuprinsă de flăcări şi sfintele moaşte rămânând nearse, prin dumnezeiască minune. Cele mai alese fapte bune ale Mitropolitului Iosif erau însă acestea două: sfinţenia vieţii şi milostenia. Cu aceste două mari virtuţi a cucerit inimile cele mai împietrite, a câştigat cinstea celor mari, a ridicat de jos pe mulţi deznădăjduiţi, a adunat în jurul său pe cei săraci şi nebăgaţi în seamă şi a adus la Hristos pe mulţi, chiar şi necreştini, prin pilda vieţii sale. De multe ori se împrumuta pentru a ajuta pe cei nevoiaşi şi întotdeauna oferea bani măcar de o pâine. Mitropolitul avea şi darul smereniei şi al ascultării desăvârşite faţă de voia lui Dumnezeu. Păstorind cu multă vrednicie Mitropolia Moldovei vreme de 27 de ani, s-a mutat la cereştile locaşuri cu pace în anul 1902. Poporul l-a numit Iosif cel Sfânt şi Milostiv. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor, stabilind ca zi de pomenire a sa 26 ianuarie, când a trecut la cele veşnice. După proclamarea canonizării, sfintele sale moaşte vor fi depuse spre închinare în Catedrala Mitropolitană din Iaşi.

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1864, în Şugag (astăzi în judeţul Alba).

După ce a trăit 14 ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviinţarea soţiei, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin. Luând cu sine Evanghelia şi Psaltirea, a mers pe jos până la Constanţa, apoi cu vaporul până la Ierusalim. Apoi s-a dus şi la Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. A rămas 40 de zile în nevoinţă aspră şi post, în pustia Egiptului de Sus. La un moment dat, suferind multe ispite de la diavol, pentru a se întări în răbdare şi în smerenie, a decis să umble desculţ şi cu capul descoperit până la sfârşitul vieţii, indiferent de anotimp. După ce a mers în pelerinaj şi la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, dar n-a rămas mult timp aici, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin şi călător în hotarele ţării. În 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpaţii şi s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii „Sfântul Ioan”- Domnesc. A ajuns cunoscut de preoţi, călugări şi mireni, care îl preţuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc. Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălţa rugăciuni către Dumnezeu şi făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile oraşului, şoptind neîncetat psalmi, desculţ şi cu capul descoperit, vara şi iarna. În 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, Moş Gheorghe a fost găsit răposat, tocmai când ţara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamţ urca să tragă clopotele, aşa cum proorocise Sfântul. După 18 ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaşte la Râşca, a venit cu căruţa la Piatra Neamţ şi, dezgropându-le şi punându-le într-un sicriaş, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruţa nu a ajuns la Râşca, ci la Mănăstirea Văratec, în a cărei gropniţă au şi fost aşezate până astăzi. Sfântul Gheorghe Pelerinul a vieţuit în smerenie şi osteneală, fiind propovăduitor, prin viaţă şi prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârşit minuni şi vindecări, atât în vremea vieţii pământeşti, cât şi după moarte, fiind cinstit de credincioşi. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor, cu zi de pomenire la 17 august.