Este „acasă” un singur loc?
Sursa foto: Pexels
Pentru mulți dintre noi, termenul „acasă” este, la început, definit printr-o simplă adresă: cea la care ajungem după ce terminăm orele de la școală, unde am crescut, unde este camera noastră și familia noastră. Pe măsură ce înaintăm în viață, însă, definirea termenului de „acasă” printr-un singur loc devine din ce în ce mai dificilă. Plecăm la facultate, ne mutăm într-un alt oraș pentru primul job, împărțim un apartament cu prietenii sau un partener, iar astfel prin toate locurile în care ajungem putem să ne simțim împărțiți: când suntem într-un loc poate ne lipsește altul, și ajungem să ne întrebăm… Unde este, cu adevărat, „acasă”?
Atașamentul format pentru anumite locuri neașteptate
Psihologia mediului folosește termenul „place attachment” pentru a descrie legătura emoțională pe care o dezvoltăm cu anumite locuri. Nu este vorba despre punctul pe hartă specific, ci despre amintirile, oamenii și experiențele asociate cu acest loc. O cameră de cămin poate, astfel, să fie cu mult mai mică și, din punct de vedere obiectiv, neplăcută, decât casa părintească, însă după câțiva ani sau câteva luni poate deveni la fel de familiară, și putem ajunge să dezvoltăm un atașament puternic față de ea. Străzile pe care le parcurgem zilnic, cafeneaua frecventată în timpul liber sau colegii care ne-au făcut zilele de studiu speciale.. Toate aceste lucruri contribuie la un sentiment de „apartenență” într-un loc anume.
Casa părinților și orașul în care am crescut
Pentru cine pleacă pentru studii sau pentru un job în alt oraș sau poate chiar altă țară, apare o situație interesantă: ne creăm, într-un mod neașteptat, mai multe versiuni ale ideii de acasă, mai multe locuri în care simțim că aparținem.
Casa părinților rămâne locul asociat copilăriei, confortului și unui sentiment de securitate care persistă de-a lungul anilor, în timp ce orașul universitar poate fi la fel de important, însă cu asocieri care diferă în mintea noastră, fiind orașul în care începem să ne construim viața de adult. Exact de aceea, cu toate că în toate aceste locuri ne putem simți „ca acasă”, uneori ne putem simți ciudat când ne întoarcem, de exemplu, la casa părintească din orașul universitar: această întoarcere activează, într-un fel, o altă identitate a noastră. De asemenea, acest „șoc” continuă și când ne întoarcem înapoi în orașul universitar de la casa părintească
Putem avea mai mult locuri în care ne simțim „ca acasă”?
Considerând faptul că orice loc în care petrecem perioade ale vieții noastre are potențialul de a fi deosebit de încărcat de amintiri speciale, evenimente semnificative și schimbări majore în viața noastră, termenul de „acasă” devine mult mai mult decât un loc: acesta este determinat de amintiri, oameni și experiențe, iar fiecare „acasă” cu care ne identificăm poate fi destinată unei versiuni specifice ale noastre: cea de fiu sau fiică, cea de student, de adult sau părinte… O astfel de bogăție nu trebuie pusă sub semnul întrebării, întrucât nu este necesar să găsim un singur loc pe care să-l definim drept „acasă”. Într-un final, cu cât mai mult trecem prin viață, ajungem să lăsăm mici părți din noi în diferite locuri. Iar de cele mai multe ori, întoarcerea în aceste locuri poate fi cel mai prețios lucru, știind faptul că identitatea lor ține strict de noi și cei din jur, de modul în care le vedem și amintirile pe care ni le facem în ele, și nu neapărat de locație în sine.
Autor: Ștefania Marta Irimia
