Cum a ajuns Alexandra Nechita să fie numită Micuța Picasso – VIDEO
Alexandra Nechita s-a mutat în Los Angeles împreună cu părinții când nici nu împlinise doi ani. Invitată în emisiunea La Radio cu Andreea Esca, la Europa FM, ea mărturisește că nu-și amintește prea multe din primii ani de viață, decât prin intermediul poveștilor spuse de mamă. De la ea a aflat Alexandra Nechita că a fost destul de dificil să iasă toți din familie din țară.
„Tatăl meu a plecat primul. Și-a cusut toate documentele înăuntru în geaca lui, în căptușeală, toate actele. Și în chiloți avea”, se amuză Alexandra.
„Mami era aici și trimitea scrisori din Vaslui la ambasada americană în București, zilnic.” continuă ea.
Când se gândește la copilărie, își amintește de mirosul de ulei din culorile pe care le folosea în desenele ei și de cozonacul făcut de bunica.
Pasiunea ei pentru desen a început tot pe atunci. „Erau foarte mulți copii în cartier, doar că eu nu voiam să mă joc cu nimeni pentru că voiam să stau toată ziua acasă și să desenez. Părinții au încercat să mă înscrie la diferite activități, și la dans, și la balet. Dar nu aveam un alt interes”, povestește Alexandra Nechita în emisiunea La Radio cu Andreea Esca.
Alexandra crede că și faptul că nu a vorbit engleză decât de la 6 ani nu prea o ajuta să-și facă prieteni.
„Toți râdeau de mine că desenam niște imagini foarte ciudate. Nu făceam din astea tipice, o căsuță și o figurină, desenam un monstru, ceva cu patru ochi, cu trei degete în loc de cinci. Nu știu, eram foarte curioasă sau weird, să zicem weird”, mai povestește Alexandra.
La o ședință cu părinții din clasa a III-a, profesoara le-a spus celor doi că este o elevă foarte bună, isteață, dar copiii râd de ea pentru că se ascunde într-un colț și desenează.
„În vremea asta trăiam într-un fel de townhouse și cred că aveam vreo 60-70 de pânze pe care le pictasem și au mutat toată mobila în mijlocul sufrageriei ca să poată acomoda lucrările pe masă și să aibă loc toate.”
A venit și profesorul la ei acasă și văzând toate creațiile ei, a înțeles de ce era Alexandra așa retrasă.
Profesorul a sprijinit-o, iar în urma vizitei a reușit să facă prima ei expoziție la biblioteca locală, într-un spațiu micuț, unde a vândut și primul ei tablou: „Venise la mine un domn care m-a întrebat: <<Ok, îmi place foarte mult tabloul ăsta. Cât costă? >> Și mi s-a părut un insult complet, adică m-am supărat și am zis că nu e de vânzare, sunt toate ale mele și rămân ale mele toată viața, numai nu l-am dat afară din expoziție.”
A reușit să îl vândă până la urmă bărbatului pentru că a emoționat-o gândul că voia de fapt să i-l ofere cadou mamei lui.
Însă tot ca persoana timidă era privită în grupul de prieteni.
A mutat apoi expozițiile în diferite cafenele sau librării.
„Alexandra și-a demonstrat de foarte mică o atracție totală pentru culoare în primul rând. Și apoi, tot așa progresând, atât de intens lucra și atât de absorbită era de culoare încât am știut că va face ceva în viața ei, cu privire la artă plastică. ” spune mama ei cu gândul la perioada în care Alexandra începuse să picteze.
A semnat primul ei contract important de la vârsta de 10 ani și de atunci a reușit să fie activă în lumea artei.
A fost remarcată și de Oprah Winfrey, unde a apărut într-o emisiune care i-a deschis noi drumuri. Astfel a ajuns să fie cunoscută în întreaga lume ca Micuța Picasso.
