Cea mai mare sursă de risipă alimentară
Simt nevoia să repet frecvent o idee care mi se relevă zilnic ca fiind un adevăr: trăim simultan cele mai bune, dar și cele mai rele momente ale relației omenirii cu mâncarea, din istoria cunoscută de om. Au trecut peste 7000 de ani de la sacrificarea primelor vite domesticite cu scopul clar de a servi drept hrană. Milenii de trudă, grijă și frică de secetă ori molime. Azi aruncăm tone de carne de vită zilnic, o carne obținută cu costuri foarte mari pentru planetă. Pare că specia noastră a pierdut respectul pentru propriile surse de hrană. Pe de altă parte, tot mai mulți oameni par a fi dispuși să plătească prețuri indecente pentru experiențe culinare ieșite din comun, concepute parcă pentru a compensa toate celelalte lipsuri, reale ori imaginare, din propria viață.
Ediţia Medium Rare din această săptămână nu este despre vină și vinovați, nici nu cred că sunt șanse să se ajungă la un asemenea format. Și dacă uneori subliniez o stare a lucrurilor o fac fără speranța că simpla recunoaștere a unei probeleme poate să vină cu o soluție. Problema pe care v-o arăt azi e la restauratori și la bucătarii profesioniști. Ei sunt cei care comandă producătorilor sau distribuitoruilor materia primă pentru mâncarea pe care o vând clienților. Asta înseamnă că ei sunt cei care decid și cum trebuie să trateze producătorul materia primă încă de la stadiul de sămânță ori embrion și până la recoltare, respectiv sacrificare.
Tot ei sunt cei care decid ce mănâncă clientul, nu dând un ordin ci alcătuind oferta într-un anume fel. Având atâtea pârghii la îndemână, te-ai aștepta ca piața să abunde de produse de calitate și de tomberoane goale, lucru care nu se întâmplă. Valoarea risipei alimentare din zona alimentației publice crește de la an la an, iar capacitatea restaurației de a crea trenduri pare că e folosită pentru a consolida trendul început în anii 80 ai secolului trecut: să mâncăm până crăpăm, și ce nu putem mânca, să aruncăm la gunoi.
Dacă vă închipuiți că restaurantele sunt cea mai mare sursă de risipă alimentară, vă recomand să faceți repede un inventar al frigiderului fiind atenți la data expirării produselor din el. Trageți concluzii singuri.
Vă mai spun că utilizatorul casnic din România risipește de două ori și jumătate mai multă mâncare decât restaurantele, poate și pentru că acestea din urmă au și contabili, softuri de gestiune și prorietari care nu-s atât de dispuși să piardă bani.
Ce putem face noi, în lipsa unui contabil ori a unei aplicații de mobil care să ne transmită șocuri la încheietura mâinii de fiecare dată când vrem să cumpărăm un articol pe care-l avem deja în frigider? Singura cale de urmat, și încă una foarte ieftină -nu nepărat la îndemână- este schimbarea propriei mentalități.
Mersul la piață și conversația cu producătorii de legume ajută mult. Vizita la o fermă care crește vite pentru sacrificare ajută și mai mult. Asistarea la sacrificarea unui animal pentru hrană vă va ajuta precis să decideți să nu mai mâncați carne vreodată, sau, dacă o faceți, să chibzuiți mult mai mult înainte de a arunca la gunoi o felie de șuncă. Poate sună dur, dar măcar e cinstit. Tot ce mâncăm e viață, și dacă ne e mai greu să înțelegem asta consumând mâncare deja procesată de alții, poate ar trebui ca măcar o dată pe an să ne vizităm una dintre sursele primare de hrană.
