„Bedrotting”: cum a ajuns relaxarea să fie definită drept „putrezire” în pat?

Odihna a devenit „bed rotting”

Să stai în pat într-o zi liberă nu este nimic nou: toți mai avem nevoie de un timp mai prelungit în care să ne readunăm forțele după o perioadă obositoare. Totuși, nou este felul în care am început să vorbim despre această relaxare. În 2023, termenul „bed rotting” a devenit viral pe TikTok și a început să fie folosit pentru a descrie zilele în care stăm în pat un timp îndelungat, derulând filmulețe și postări pe rețelele sociale, uitându-ne la filme și seriale sau pur și simplu fiind mai puțin productivi. Pentru tineri mai ales, termenul este adesea folosit pentru a ironiza o zi mai liberă și puțin încărcată de planuri și lucru. Totuși, ce este interesant este faptul că alegem să definim o astfel de zi printr-un termen care exprimă o ușoară vinovăție.

Odihna cu un scop

Popularitatea crescândă a termenului „bedrotting” își poate avea sursa și în cultura în care timpul liber este adesea privit prin prisma productivității. Dacă nu muncim, nu învățăm, nu facem sport sau nu rezolvăm un obiectiv al zilei, putem ajunge la concluzia că pierdem timpul. De aceea, chiar și serile libere după o zi de muncă pot fi considerate o oportunitate de a ne folosi timpul liber într-un mod productiv, iar dacă alegem să ne relaxăm stând în pat, atunci intervine impresia că „putrezim”: ca și cum potențialul serii se duce pe apa sâmbetei.

Totuși, faptul că acțiunea de „bedrotting” nu are un scop anume, și este o relaxare fără așteptarea productivității poate fi un factor pozitiv în odihna noastră. O perioadă intenționată de relaxare poate avea efecte mult mai odihnitoare decât o pauză luată în timpul muncii atunci când rămânem fără energie.

Când odihna începe să ne afecteze

În cazul acțiunii de „bedrotting”, aceasta are potențialul să ne dezechilibreze ritmul zilnic, deoarece exagerarea acesteia poate să afecteze asocierea între pat și somn. Menținerea unei asocieri clare între aceste două elemente este esențială pentru igiena somnului, iar petrecerea multor ore treji în pat poate face această asociere mai încețoșată. Astfel, putem avea dificultăți ale somnului pe timpul nopții.

De asemenea, este important să avem în vedere că o implicare mult prea deasă în acest tip de relaxare poate deveni dăunătoare prin lipsa mișcării fizice și izolarea socială: cu toate că în cantități firești ne poate ajuta să revenim la munca zilnică cu mai multă energie, dacă abuzăm de acest obicei efectul nu rămâne unul pozitiv.

Ne simțim mai nevinovați prin a admite că suntem vinovați?

Prin tonul critic luat asupra acțiunii de relaxare, ajungem la un rezultat dublu: relaxarea devine mai normalizată prin faptul că este definită printr-un termen actual și viral, astfel ajutându-ne să ne justificăm pauzele de care avem nevoie. Însă, celălalt rezultat este și că relaxarea este definită printr-un termen care admite, într-un fel, vinovăția pe care o simțim că „putrezim” în pat, astfel arătând că suntem conștienți că ceea ce facem este nefavorabil. De aceea, termenul de „bedrotting” reprezintă, în mare, modul în care vrem ca cei din jur să ne perceapă atunci când petrecem câteva ore relaxându-ne. Este ca și cum în timp ce ne odihnim ne punem o etichetă pe frunte care spune: „știu că ceea ce fac este greșit, dar nu sunt singurul care o face!”

Totul ține de cunoașterea sinelui

Totuși, în cadrul haosului cauzat de toți termenii atribuiți de rețelele sociale, este important să ne dăm seama de efectele pozitive ale odihnei, dar și de momentele în care aceasta devine dăunătoare. Odihna ar trebui să ne ajute să revenim la viața de zi cu zi cu forțele reconstruite, nu să ne facă să vrem să rămânem ascunși la noi în pat. Dacă după o zi de odihnă munca și socializarea devin din nou mai ușoare, atunci acea zi de odihnă nu trebuie definită drept „putrezire”, ci refacere. Însă, dacă după mai multă odihnă tot simțim că sigurul lucru pe care vrem să-l facem este să rămânem închiși la noi în cameră, poate trebuie să ne gândim la alte moduri prin care să ne reconectăm cu noi înșine.

Autor: Irimia Ștefania Marta