Asociația Română Anti-SIDA anunță închiderea, după 20 de ani, a unui serviciu de prevenire HIV/hepatite/tuberculoză
Potrivit unui comunicat transmis Europa FM, din cauza lipsei de fonduri, echipa mobilă ARAS, care a oferit timp de peste 20 de ani servicii de prevenire persoanelor cu vulnerabilitate crescută, nu mai intervine pe străzile Bucureștiului de la finele lunii decembrie 2020.
” La centrul de asistență comunitară ARAS Titan (deschis în 2008 pentru a oferi servicii de reducere a riscurilor) nu mai există, de o săptămână, seringi de 1 ml (pe care persoanele care consumă droguri prin injectare nu le găsesc nici în farmacii).
Prin urmare, consumatorii de droguri injectabile din București refolosesc seringile deja utilizate sau le folosesc în comun cu alți consumatori. Rezultatul este că infecția cu HIV și hepatitele virale se răspândesc deja, lovind din nou această categorie de persoane deja vulnerabile și, de aici, comunitatea în ansamblu”, transmit reprezentanții ARAS- Asociația Română Anti-SIDA.
În comunicat transmis joi presei, reprezentanții ARAS prezintă și cum s-a ajuns la închiderea, după 20 de ani, a unui asemnea serviciu de prevenire HIV/hepatite/tuberculoză.
”Autoritățile naționale (Ministerul Sănătății, Agenția Națională Antidrog) au contat mereu pe sprijinul finanțărilor externe contractate direct de organizațiile neguvernamentale și care, practic, au încetat să existe în 2020[2]; pentru că nu prevăd sume alocate sprijinirii activităților de reducere a riscurilor de infectare cu HIV/hepatite B și C pentru persoanele din grupurile-cheie (consumatori de droguri, lucrători sexual, bărbați care fac sex cu bărbați). Planul operațional HIV/SIDA realizat în cadrul unui proiect cu finanțare prin Fondul Global pentru SIDA, Tuberculoză și Malarie este încă neasumat și nesemnat de către autoritățile naționale, din 2017.
Pentru că în prezent, când fondurile structurale europene sunt disponibile pentru autoritățile naționale din domeniul sănătății și domeniul social, ele nu sunt alocate și pentru nevoile medicale și sociale ale acestor persoane vulnerabile și defavorizate. Programele POCU sunt exclusiv pentru persoanele care dețin carte de identitate, iar unele numai pentru cele ce au asigurare de sănătate. Contractele de finanțare pentru aceste programe conțin niște limitări care le fac complet inadecvate lucrului cu persoanele vulnerabile — o birocrație lipsită de umanitate.
Pentru că politicile naționale și legislația aferentă în domeniul prevenirii bolilor infecțioase au prevederi inaplicabile, sunt alcătuite defectuos, în sensul în care prevăd un mecanism de aplicare ce nu poate fi pus în practică:
– seringile prevăzute în Programul Național HIV/SIDA să fie achiziționate de către DSP, care să le dea spitalelor de boli infecțioase, pentru a le contracta, și
– indicatorii, bugetul și calendarul de implementare (de câteva luni) inadecvate ale Programului de Interes Național al Agenției Naționale Antidrog se aplică în cadrul unei HG (560/2005) care prevede de asemenea o metodologie inadecvată și inaplicabilă, anume colectarea și înregistrarea datelor personale ale celor care sunt beneficiarii serviciului.
Pentru că Ministerul Sănătății nu a elaborat niciodată modalități de contractare a serviciilor de prevenire și asistență medico-socială către ONG-uri, nici nu include acest tip de servicii în legislația privitoare la sănătatea publică, domeniu care este 100% medicalizat și nu ia în considerare prevenirea și asistența în comunitate (testarea în comunitate, asistența pentru aderența la îngrijire și tratament, activitatea educatorilor între egali).
Pentru că autoritățile locale nu includ în și nu bugetează multianual în strategiile lor (clar și explicit) activități de prevenire (HIV/hepatite, a tuberculozei) dedicate persoanelor vulnerabile. Nu au decis cu privire la procedura legală (există mai multe formule legale ce pot fi utilizate) competitivă și transparentă pentru programe multianuale și țin cu strictețe de domeniul limitelor geografice ale sectoarelor pentru a acorda asistență oamenilor vulnerabili, care însă nu țin cont de aceste limite geografice și rămân pe dinafara sistemelor de asistență socială de sector.
Pentru că toate eforturile făcute de ARAS, care a depus propuneri de finanțare la Ministerul Sănătății, la unele primării de sector, care a oferit autorităților locale și naționale infrastructura echipei de teren (ca și a centrului de asistență comunitară și a altor servicii sociale) pentru a contribui și la activități în comunitate, menite să prevină transmiterea COVID-19, care a intentat și un proces împotriva MS pentru că nu asigură distribuirea seringilor prevăzute în programul HIV (proces pierdut în primă instanță, dar urmat de recurs), au fost fără rezultat.
La începutul acestei luni, am adresat din nou autorităților centrale și locale, cu atribuții sau capacitate de intervenție în domeniu, scrisori prin care le solicităm sprijinul în remedierea acestei crize, cu care ne confruntăm periodic”, explică Maria Georgescu, director executiv ARAS .
