Arta Lăutarului, pe scena Festivalului Enescu prin muzica lui George Enescu
Violonistul Dmitry Sitkovetsky, o personalitate marcantă, cu o forță creatoare magnetică, și președinte al Juriului pentru Vioară de la Concursul Enescu 2020/2021, revine pe scena Ateneului Român, cu o lucrare enesciană care prelucrează muzica lăutărească, Capriciul român pentru Vioară și Orchestră. În cadrul aceluiași concert, susținut de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, sub bagheta renumitului dirijor Vasily Petrenko, publicul va mai asculta începând cu ora 16.30 și lucrări de Ravel și Beethoven.
Suita Mama mea gâsca de Maurice Ravel deschide concertul după-amiezii. Lucrarea a fost compusă în anul 1910 inițial ca duet pentru pian, și orchestrată de compozitor un an mai târziu. Este structurată în 5 părți, la care compozitorul a adăugat un Preludiu ca primă parte și Interludii între fiecare dintre cele 5 tablouri. Suita este inspirată dint-o colecție de basme și ilustrează cu măiestrie lumea feerică, de poveste, a personajelor fantastice.
Următoarea lucrare este Capriciul Român pentru vioară și orchestră de George Enescu, pe care îl vom asculta în interpretarea violonistului Dmitry Sitkovetsky. Enescu a început lucrul la Capriciul Român în 1925, dar nu l-a finisat niciodată. Lucrarea a fost restaurată și finisată de compozitorul Cornel Țăranu împreună cu violonistul Sherban Lupu. Titlul face trimitere la o lucrare amplă, în stilul Rapsodiei Tzigane de Ravel sau a Rapsodiilor de Bartok pentru vioară, și ilustrează virtuozitatea violonistică spectaculoasă, inspirată din muzica tradițională. Enescu s-a inspirat și a introdus în numeroase creații elemente din muzica lăutărească, iar piesa ilustrează Arta Lăutarului, arhetipul muzicianului și artistului român.
Concertul se încheie cu Simfonia a V-a de Beethoven, Simfonia Destinului op. 67 în do minor, compusă între anii 1804-1808. Simfonia a V-a, aflată la puntea dintre două epoci, (clasicim și romantism) este probabil cea mai cunoscută lucrare din repertoriul muzicii clasice.
La Sala Palatului, de la ora 19.30, Orchestra Filarmonică din Londra, condusă de Edward Gardner aduce în fața publicului sonorități fermecătoare într-un program romantic Wagner, Enescu și Sibelius.
Uvertura operei Tannhauser de Wagner, scrisă în 1845 prezintă evenimente istorice îmbinate cu legende. Este inspirată din 2 legende medievale care ilustrează conflictul dintre două forțe. Introducerea, cu un aer solemn, este o rugăciune pentru salvare, iar a doua temă principală, luminoasă, jucăușă și dinamică, ilustrează tărâmul feeric al personajelor din basme. Wagner, creatorul melodiei infinite, este cunoscut pentru vasta creație în genul de operă,pe care îl considera singurul gen care reflectă cu autenticitate existența umană.
Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră este singura lucrare enesciană pentru instrument solist și orchestră finisată de compozitor. Anul acesta sărbătorim aniversarea a 120 de la compunerea ei, în 1901, cu interpretarea cunoscutului violoncelist Nicolas Altstaedt.
Ultima lucrare a serii este Simfonia a II-a de Jean Sibelius, începută în același an cu lucrarea enesciană menționată precedent, 1901. A fost finisată în 1902, pe vremea când Sibelius era în Italia. Despre simfonie avem confesiunea compozitorului: ,,este mărturisirea sufletului meu”.
