Ana Aslan, fondatoarea geriatriei moderne

Nu putem opri timpul în loc, dar sunt oameni de știintă care au încercat și au mai și reușit să îi încetinească efectele. Printre ei, Ana Aslan, fondatoarea geriatriei moderne și implicit, printre cele mai importante personalitați ale României moderne.

Un basm românesc de inspirație populară se numește “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Cu sau fără legătură cu acest basm, Ana Aslan a încercat să găsească leacul tinereții veșnice.

Ana Aslan s-a născut la Brăila, în 1897, într-o familie de armeni. La 13 ani și-a pierdut tatăl și împreună cu mama și frații, s-a mutat la București. În copilărie, Ana Aslan a oscilat între o carieră de aviator sau una de medic. Într-un final, a ales să dea la Medicină dar pentru a obține acordul mamei, a fost nevoită să facă greva foamei timp de 3 zile.

În timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan i-a îngrijit pe răniții ajunși în spitalele din Iași și în anii care au urmat, a lucrat în cadrul mai multor instituții medicale. În 1952 a fost numită director al Institutului de Geriatrie, primul de acest gen din lume.

În același an, a produs vitamina H3, cunoscută sub numele de Gerovital, un medicament menit să întârzie procesul de îmbătrânire. În următoarele decenii, tratamentul brevetat de Ana Aslan a devenit cunoscut în întreaga lume și Institutul de Geriatrie aducea României zeci de milioane de dolari pe an, mai mult decât o bună parte a fabricilor din perioada respectivă.

Printre cei care s-ar fi tratat cu Gerovital sau ar fi venit la Institutul de Geriatrie s-au numărat personalități ca Nikita Hrușciov, Salvador Dali, Marlene Dietrich sau Yaser Arafat.

Pe de altă parte, Ana Aslan a avut grijă și de oameni care, altminteri, nu și-ar fi permis tratamentul cu Gerovital. Așa se face că autoritățile vremii i-au cerut să plătească 1,5 milioane de lei, bani ce reprezentau contravaloarea unor servicii medicale pe care Ana Aslan nu le percepuse oamenilor cu posibilități materiale limitate. Printre ei s-ar fi aflat și membri unor familii boierești desproprietărite cu ocazia Naționalizării și cei care au cunoscut-o spun că acesta ar fi fost adevăratul motiv pentru care Ana Aslan a fost trimisă în judecată.

Procesul intentat de autoritățile comuniste s-a încheiat abia în 1988, cu câteva luni înainte de moartea Anei Aslan.