Alexandru Paleologu, unul dintre ultimii boieri veritabili ai României

Nu sunt puțini intelectualii care, de teama regimului communist, au devenit informatori ai Securității. Însă cei care au recunoscut singuri acest lucru după 1990, cerându-și iertare, se pot număra pe degetele de la o mână. Printre ei, Alexandru Paleologu, unul dintre ultimii boieri veritabili ai României și un intelectual în adevăratul sens al cuvântului.

Alexandru Paleologu, sau “Conu’ Alecu” așa cum avea să i se spună mai târziu, s-a născut în 1919, la București, într-o familie boiereasca. Printre strămoșii lui Alexandru Paleologu s-ar număra și un împărat bizantin, însă chestiunea nu a fost clarificată în totalitate.

Cert este că începând cu secolul 18, strămoșii săi au ocupat funcții importante în țările române. De exemplu, bunicul lui Alexandru Paleologu a fost senator conservator , Procuror General al României dar și director al ziarului Timpul, după ce Mihai Eminescu s-a îmbolnăvit.

Alexandru Paleologu a terminatul Dreptul, ca mai toți înaintașii lui, însă a mai urmat și cursuri de regie de teatru. Nu a apucat să pună în scenă vreo piesă și în 1944 s-a angajat la Ministerul de Externe. Câțiva ani mai târziu, a fost destituit de însăși Ana Pauker, așa cum s-a întămplat cu mai mulți diplomați care aveau origini „nesănătoase”.

În plus, Alexandru Paleologu era deja sedus de ideile masonice,însă interzicerea masoneriei a fost printre primele lucruri pe care le-au făcut comuniștii. E drept că în 1990, avea să devină Mare Maestru, dar drumul până acolo a fost unul greu.

Ca mai toți cei cu sânge boieresc, Alexandru Paleologu a fost urmărit de Securitate și vreme de mai mulți ani, a reușit să se ascundă de organele statului, folosind un buletin fals. În aceasta perioadă i-a cunoscut pe Nicolae Steinhardt și Constantin Noica. Avea să meargă la închisoare cu aceștia, fiind coondamnat pentru „uneltire împotriva orânduirii sociale” în cadrul procesului Noice-Pilat. A primit 14 ani de muncă silnică, dar multumită grațierii generale din 1964, a făcut doar 5 ani de închisoare.

Alexandru Paleologu avea să recunoască faptul că pe vremea detenției a fost racolat de Securitate, și că a scris note informative până la jumătatea anilor 80. Confesiunea a apărut în volumul „Sfidarea memoriei”, publicat, evident, după Revoluție. “Pactul cu Diavolul” i-a permis totuși să publice mai multe lucrări de valoare în timpul regimului comunist. În plus, a găsit puterea să protesteze față de confiscarea manuscriselor lui Nicolae Steinhardt sau față de arestul la domiciliu în care a fost trimis Mircea Dinescu.

După 1990, a fost primul ambasador al României la Paris însă a fost destituit după ce s-a declarat un susținător al „golanilor” din Piața Universității. Episodul a fost relatat pe larg într-un volum intitulat „Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor”.

A fost senator al României vreme de trei mandate, între 1992 și 2004 și a susținut mereu că „Un boier adevărat trebuie să aibă atributul umilinței“. S-a stins în septembrie 2005, la vârsta de 86 de ani.